Haina de piele a omului mort de un an 
îmi vine bine 
amintirile lui se pliază pe amintirile mele
nu ştiam că iubim aceleaşi femei
care tac aşa cum n-au tăcut niciodată
copiii se aseamănă doar ei au jelit omul viu
care miroase dulceag ca o haină de piele
să-mi spui omule mort 
cum e vremea pe-acolo 
dacă sărbătoriţi naşterea nimănui
şi porţi o groapă la fel
aici se moare voit
fiecare avem o sfoară ascunsă
dacă ţărâna este destulă să-mi spui
pentru o clipă să fiu craniul
ţinut cu dreapta poetului
care întreabă
e moarte pe-acolo
simţuri mai sunt
haina de piele

De Sude Emil Iulian