Ne-apropie chiliile de ceară
că toţi pe piatră sfărâmat-am scris.
Când ne-au gonit furtunile de seară
ne-am adunat înfriguraţi în vis.

Şi înveliţi cu sânge şi prelate vechi
Ne-am cinstit şi antrenat umorul,
că tragicul şi râsul voiajor,
mereu ne-au scos din amorţeala vremii.

Îmbujoraţi şi plini de lovituri
vom continua să ne pretindem veacul,
Că doar aşa s-a-mbrăţişat mereu
profanul crud cu sacrul.

 

De   Silvia Netedu