Inscripție contemporană
Nu ştiam dacă ce ne este dat să fim
Va rămâne ascuns unde începe gândul.
Mă uit în mine, mă uit în noi
Şi văd cum încet paşii o iau înapoi.
O călătorie în zori prin file şi culori
Şi ale veşnicei aripi sculptează flori
În compasul vieţii uniforme…
E dimineaţă .
De ce lăsaţi păsările să treacă peste voi ?
Vor fi ele munţi şi ochi de univers
Când al sunetului ucenic le va picta într-un vers ?
Peste odihna vocilor şi a târziilor pleope
Către a creaţiei rătăcire trimitem şoapte
Sub palma negresitului şi spulberatului cer
Întindem fragilele braţe pline cu un cald ger.
Cu o corabie de cifre şi enigmatice consoane
Pornim în golul ce ne aşteaptă peste albele hotare.
Ramânand în bunătatea liniştii şi a paşnicilor nori
Prin timpul surd, nişte simpli călători.
De Diaconu Diana Ruxandra