Plimbare prin eternitate
Privind departe-n orizont
Deodata mi se pare,
Cum gandul zboara-ncet, incet
Prin lumea asta mare.
Si-mi vin in minte fel de fel
Idei, ca o naluca.
Si cu un pic de vanitate
Simt ca parca evadez…
Spre eternitate.
Dar totu-i asa de frumos
Si-o noua lume, parca,
Mi se deschide-n fata mea
Parca ar fi o carte.
Totul parca e un nimb
De care sunt cuprinsa
Ma simt purtata-n alte zari
Ma simt ca o zeita.
Simt cum vantul, imi mangaie parul
Soarele, imi lumineaza fata
As vrea sa uit rautatea si amarul
Din adevarata viata.
Un zumzet de albina indrazneata
M-a trezit din visul care
Ma simteam ca o zeita.
Dar acum mi-am zis in minte:
-Decat in lumea asta plina de rautate
Mai bine as visa mereu spre eternitate.
Pavel Elena Daniela
ElevArges