E noapte-n cer şi pe pământ
Se-aud colinde “Leru-i Doamne, ler”
Copii mergând prin viscol, ger şi fum,
Ne-aduc mirajul serii de Crăciun.

Şi-s mici dar inimi mari ei au în piept
Şi totu-i nins, ei fac cărări pe drum,
S-aducă-n sufletele noastre-acum
Colindă: “Leru-i Doamne, Ler”.

Noi ascultăm cuprinşi de-acel mister,
Visând la noaptea-n care s-a născut Iisus
Şi-n gând se naşte o dorinţă-acum:
Dorinţa de a fi curat şi bun.

Din coş, cu mâna tremurând
Bunica-mparte nuci şi cozonac
Iar noi, nepoţii săi, sub cer,
Cântăm colindă: “Leru-i Doamne, ler”.