Moş Crăciun, îţi cer şi ţie ce i-am cerut şi lui celălat moş de dinaintea şi de asemnea tot asta cer zi de zi şi lui Doamne Doamne în ultimii doi ani, vreau ca mama să vină acasă. Nu mai pot să o vad acolo, singură, în patul acela trist din spitalul acela mare. Stă deja de doi ani şi nu se mişcă, nu mă ia în braţe, nu-mi spune că ma iubeşte, nu ma pupă înainte de noapte bună. Ştii, eu i-am împodobit bradul acolo, la spital, e foarte frumos, la fel de frumos ca aacesta pe care-l avem acasă, dar ea il vede. Doarme.

Tata mi-a zis că poate o să doarmă mereu, oare asta înseamna că ea doarme cu îngerii? De ce a trebuit să doarmă? Jur Moşule că dacă o trezeşti, am să o lass ă doarmă şi acasă, nu am să o mai deranjez noaptea atunci când tună, nu am să mă mai furişez în patul ei. Mai jur că am să fac şi singură curat, am învăţat să fac curat. Trebuie să vadă şi ea că am învăţat. Învăţ bine şi la şcoală. Ea mereu mă punea să învăt şi acum, chiar dacă ea e acolo în spital şi doarme, eu tot învăţ şi nu mă mai cert cu copii ca atunci când ea se va trezi, să fie mândă de mine.

Moşule, dar ea oare ştie că eu am luat premiul I ? Tata mi-a făcut codiţele şi nu erau aşa frumoase cum mi le făcea ea, dare u nu i-am zis nimica pentru că eu ştiu că şi tata e trist şi vrea ca mama să nu mai doarmă atâta, nici măcar nu am plans atunci când toate mamele îşi iubeau copiii şi îi felicitau iar pe mine mă pupa doar tata, şi ştii de ce nu am plans? Pentru că nu vreau să fie tata şi mai trist. Am plans după aia, când am ajuns acasă pentru că mi-aş fi dorit ca şi mama să mă vada. Sigur ar fi fost fericită că am luat premiul I!

Mama mi-a promis că o să fie toată viaţa prietena mea cea mai bună. Mie nu îmi era frică de ea, eu îi spuneam totul pentru că mi-a jurat că o prietenă mamă niciodată nu trădează o prietenă fiică şi nici nu o ceartă. M-a certat doar atunci când i-am spart nasul colegei mele. Eu nu am vrut să-I spart nimica, dar ea a zis că mama o să moară pentru că este bolnavă iar eu ştiam că minte şi nimeni nu are voie să mintă, de asta am bătut-o. Doar atunci m-a certat mama. Dar ştii ceva Moşule? Mă gândeam că dacă ia sparg nasul unei fetiţe de la şcoală poate mama se va trezi ca să ma certe, tu ce crezi?

Moşule, trebuie neapărat anul acesta să o trezeşti pe mama pentru că am învăţat să cânt la pian. Pentru ea am învăţat, ca atunci când se va trezi, să ma vadă că am fost cuminte şi că sunt deşteaptă. Tata mi-a zis că totul o să fie bine şi pentru asta trebuie să fiu o fetiţă bună. Anul trecut mi-a promis că acest Crăciun va fi împreună cu mama iar mâine este Crăciunul, trebuie să-l ajuţi pe tata să se ţină de promisiune. Am făcut numai lucruri bune şi trebuie să-mi aduci cadou. Eu ştiu că ai mulţi copii la care trebuie să mergi, dar nu trebuie să uiti şi anul acesta de mine. Anul trecut mi-ai adus jocuri şi dulciuri, nu vreau să-mi aduci şi anul ăsta jocuri, eu vreau şă mă trezesc dimineaţa iar sub brad să fie mama.

Eu nu ştiu de ce mama este la spital şi doarme atâta pentru că tata mi-a că doarme pentru că este obosită. Este obosită pentru că făcea mereu curat şi mâncare? Eu de acum am început să învăţ să fac şi mâncare, nu o să mai facă ea, nu mai trebuie să fie obosită. Dar ştii ceva? o altă fată mi-a zis că o să moară. L-am întrebat pe tata dacă este adevărat iar el a început să plângă, mi-a părut rău că l-am întrebat, nu vroiam să plângă iar.

Vreau să-ţi mai promit ceva, dacă mi-o aduci pe mama, nu am să mai cer niciodată nimic, doar adu-o. Mi-e tare de mama mea, noaptea mi se pare să o aud cum îmi zice că ma iubeşte, dar ştiu că doar visez. Eu o iubesc mult pe mama şi o vreau înapoi. Ea este mama mea şi trebuie să fie mereu lângă mine, să ma iubească, să ma protejeze de vrăjitoare, să-mi spună poveşti, şă mă gâdile şi să mă pupe, te rog Moşule, trezeşte-o.

Scrisoarea era lângă mânuţa ei mică iar ea dormea ca un îngeraş pe cobor, sub brad. Scrisese în Ajunul Crăciunului a treia scrisoare Moşului cerând mereu ca mama ei să iasă din comă. Alina, mama fetiţei era grav bolnavă iar medicii au decis să o scoată din aparatele ce o ţineau încă în viaţă. Bogdan, tatăl fetiţei citea a doua oară scrisoare iar lacrimile-i curgeau pe obraj ca unui copil. Ştia că Alina nu se va trezi, medicii nu au putut-o salva iar asta îi sfâşia inima şi îl ucidea încetul cu încetul pe zice ce trecea. I se rupee inima să o vadă inconştientă pe patul acela de spital, i se rupee inima să-şi vadă copilul tânjind după mamă şi nu după cadoul ca orice alt copil. Se gândea la ziua în care s-a născut Cristina, fetiţa lor, iar în momentul acela sună telefonul.

-Buna seara domnule Popescu, ne cerem scuze de deranj, s-a întâmpat o minune, soţia voastră a ieşit din comă.

Asta era magia sărbătorilor de iarnă, magia a trezit-o. Copila îşi recupera mama iar soţul, soţia.

De Menai Vasilica Olguta