De o săptămâna tot încercam sa pictez un tablou. Nu aveam talent la desen sau cel puțin nu credeam ca am, dar dintr-o toana de marți seara am zis ca trebuie sa încerc sa fac ceva în privința asta. Mi-am luat un bloc de desen A3, niște acuarele și câteva pensule pe care nu le consideram decente ci mai degrabă potrivite toanei mele artistice. Primul meu gând a fost sa încerc sa realizez un peisaj, însa rezultatul nu s-a ridicat așteptărilor mele asa ca am decis s-o las balta. Nici măcar nu m-am obosit sa-mi strâng mizeria sau mai bine zis ‘încercarea mea eșuata de a crea arta’ fiind ferm convinsa ca Reeve o va face pentru mine. Știu ca e greșit sa ma aștept ca prietenul meu sa facă curat după mine, numai ca stima mea de sine a scăzut vizibil când am observat ca nu pot realiza nici măcar un amarat de peisaj. Evident ca în primele doua zile după eșecul meu, Reeve și-a dat seama ca nu mai aveam de gând sa continui și ca ma așteptam ca el sa curețe dezastrul pe care l-am făcut. Poate nu aveam starea potrivita pentru a picta, adică știam ca cele mai multe capodopere erau relizate în momente de tristețe, de melancolie, când artistul se considera un inadaptat și suferea din cauza asta sau suferea din pricina unei iubiri nerealizate. Eu nu sufeream, eram calma. Nu ma simțeam melancolica și nici trista, nu ma consideram o inadaptata ci mai degrabă diferita, atunci de ce nu puteam sa pictez un peisaj? ‘Deja ai lăsat-o balta?’ spuse Reeve stand în pragul ușii ținând într-o mana un pahar de whisky, iar pe cealaltă ținând-o în buzunar. ‘N-am lăsat-o balta, doar caut un motiv care sa-mi justifice neîndemânarea.’ ‘Nu trebuie sa te concentrezi neapărat ca sa faci arta, trebuie sa te distrezi, sa simți arta.’ ‘Si cum ar trebui sa fac asta?’ ‘As putea sa te ajut, dar costa.’ ‘Ce anume vrei?’ ‘Ce ești dispusa sa-mi oferi?’ spunând asta și-a ridicat semnificativ o sprânceana schițând în același timp un zâmbet ștrengăresc, fiind absolut convins ca asta era cea mai mare slăbiciune pe care o aveam pentru el. ‘As putea să-ți gătesc.’ ‘Nu cred ca ar fii o idee buna având în vedere ca ai putea sa-mi dai foc la apartament, din greșeala desigur.’ ‘Cineva se crede amuzant în seara asta.’ ‘ Nu e o gluma, e adevărul.’ ‘Atunci ce vrei?’ ‘Am sa ma mai gândesc la asta, oricum ești draguța sa te duci pana la magazin sa iei țigări, nu mai avem niciunul o rezerva.’ ‘Ok.’ Drumul pana la magazin a fost mult prea lung de data asta. Pentru un pachet de Marlboro si Philip Morris am stat la coada cam zece minute, ca într-un final sa fac alte cinci minute înapoi acasă. Când am intrat în apartament am văzut ca toată mobila era acoperita cu plastic și ca în mijlocul sufrageriei era un panou imens care avea atașate de el mici baloane umplute cu vopsea. ‘Ce-i asta?’ întreb eu nedumerita de intenția lui Reeve. ‘Cine a zis ca arta nu poate fi distractiva?’ spuse el întinzându-mi câteva săgeți de  darts. ‘Hai, te las pe tine prima.’ Am luat o săgeata în mana și am aruncat-o într-un balonaș  acesta explodând într-o imensa pata roșie pe panou. Chiar era distractiv, asa ca am aruncat și a doua săgeata iar rosul s-a amestecat cu un galben creând o frumoasa nuanța de portocaliu. ‘Deci, ce părere ai?’ vocea lui Reeve devenise ușor pițigăiata, chestie care m-a făcut sa izbucnesc într-un ras mai mult sau mai puțin isteric, nu i-am răspuns dar se înțelegea ca-mi plăcea ideea lui de a-mi ridica moralul. Uneori ma gândesc ca sunt una dintre cele norocoase, ca am dat peste un tip care sa ma facă sa trec prin toate stările posibile. Cred ca mi-am găsit griul.

De Condurachi Anca