MOCIRLA

( piesă într-un act )

“Lumea întreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori”
(William Shakespeare, Cum vă place)

Personajele:

P1, P2 – ambele cuprinse între 2 vârste (numele sunt de prisos, după cum se va vedea)
Figuranţi de diferite vârste
Un câine maidanez

—–

Decor unic

Un pod orizontal peste râul pe jumătate îngheţat traversează scena, mărginit fiind de o parte şi de alta de o faleză din beton. Ici-colo ţurţuri de gheaţă îi dantelează balustrada.

P1 (mergând pe faleză, oarecum în transă): Sunt liste şi numere şi o să fii…Şi trebuie, toţi spun, un număr…
Maidanezul: Ham! Ham! Ham!
P1: Ţi se pare aiurea!? Ei, când ţi-o veni rândul, n-o să mai cârteşti!
Maidanezul (mai întărâtat): Mârrr!
P1: Pe dracu’! N-o să zici nici pâs!…Aoleu! Ce-i asta!? Unde mă duseşi, javră!? (se rostogoleşte, cade; se aude o bufnitură)
Maidanezul (tot mai tare): Ham! Ham! Ham!
P1: Ptiu, drace! (încearcă să se ridice, alunecă însă şi cade iarăşi) Asta-i bună! (tresare) Tu…!? Tu…Ce-i cu tine?
Maidanezul (tot mai întărâtat): Ham! Ham! Ham!
P2: Marş! Fără potăi nu vă puteţi plimba…!? Ce te holbezi aşa la mine!? Şi voi!? (ridicând capul către cei ce se aflau în trecere pe pod) Ce vă holbaţi aşa!? Sunteţi la circ?
P1 (tot încercând să se prindă de o placă din beton a falezei): Alunecă al dracului…
P2: Mie-mi spui…!? Hm….
P1: Bine, da’tot nu pricep cum ai aterizat aici!?
P2: Poftim cine vorbeşte…!? Decât să pui întrebări stupide, mai degrabă caută o soluţie să ieşim din rahatul ăsta…
P1: Ştiu eu…!? Abia…
P2: Adică ai de gând să mai zăbovim pe-aici!? Îţi pare lucru de glumă…?
P1: Doamne fere’!
P2: Sau oi fi vrând recompensă ? Un acont, ceva…
P1: Să ieşim noi la mal, că…
P2: Pe dracu’! Aşa promiteţi cu toţii, iar când vă vedeţi cu sacii-n căruţă, pa şi pusi! Sunt sătul de palavre! Fapte, nenicule, fapte…
P1: Iaca ce-l preocupă acuma pe dumnealui…! Frumos cadru, decor pe măsură, n-am ce zice…Îi spuneam şi lui adineauri (arătând spre maidanez), sunt liste şi numere şi o să fii, şi trebuie, se spune, un număr…
Maidanezul (parcă ar confirma): Ham ! Ham…
P2: Polcă, tango, mazurcă…Deci pân’la urmă e musai să joc…Am avut, ce-i drept, o revelaţie mai demult…
P1: Mă rog…Nu m-amestec…Chestiuni intime…
P2: Era vorba de-o viziune, dom’le! Faci pe mortu-n păpuşoi … !? Nu-ţi merge cu mine…
Maidanezul: Ham! Ham! Ham!
P2: Marş! Ieşi…! Uite-al dracului…
P1: Dreptul la opinie, ce vrei…
P2: Dacă toate javrele au ajuns să-şi latre mârlăniile…Oricum, am avut o părere, un vis…
P1: Mai degrabă vreo halucinaţie…
P2: Şi-acu’ mă mai zgâlţâie din când în când…
P1: Păreri!? Şi cu ce se mănâncă, mă rog…?
P2: Păi, mi te-ai prins în horă, până una-alta joci! Şi dacă poţi să iei hora-nainte, cu-atât mai bine…
P1: Ce-aş mai lua-o eu, de-aş avea puterea din tinereţe…Măi, dar alunec-al dracului…
P2: Dar aşa joc, mai bine lipsă…
P1: După cum ţi se cântă, ştiu, al dracului de neplăcut…Acu’, stai pe tuşă!…
Dac-aşa ţi-a cântat cucu’…
P2: Păi, vezi, tocmai asta nu mi se potriveşte…Parcă aveam alte idealuri…
P1: Cai verzi pe pereţi, dar să ştii că dacă eşti perseverent, pot deveni realitate…
P2: Sigur…Realitatea …Cruda realitate…
Maidanezul (confirmând parcă): Ham! Ham!
P2: Cotidianul care ne înghite, ne înfulecă pe nemestecate…
P1: Ei, n-o lua chiar aşa…? Devii pesimist şi nu e cazul tocmai acu’…
P2: Tocmai acu’ ?! Nu-nţeleg… Ce vrei să spui ?
P1: Ei, am depăşit faza asta…
P2: Mulţumesc! Mă simt de-a dreptul flatat, ce să zic…
Maidanezul: Ham! Ham!
P1: Trebuie să fii realist, să depăşeşti momentele grele! Agaţă-te de ceva…De orice, nu contează. Încearcă să te ancorezi în real. Ai plutit destul printre stele, în vis, cu capu-n nori, precum spui…A sosit clipa, marea clipă…
P2: Să fiu eu…Liber de mine, liber de voi…Sau să fiu înghiţit de tine, de voi,
de ei (arată către cei care trec podul), de cei nepăsători faţă de un biet visător…Şi dacă nu vreau…? Pot să am şi eu un punct de vedere, nu !? O părere personală…
P1: Naiv ce esti…!? Inconştient…Alţii ar dori să aibă libertatea ta…
Maidanezul : Ham! Ham!
P2: Halal libertate…
P1: Te rog…Capu’ sus şi pieptu’-afar’…
P2: Da, de fiecare dată trebuie să primim indicaţii…Regia, vă rog, mai la stânga, mai la dreapta…Mai în faţă!?…Pardon…Bandă…
Maidanezul (întrebător parcă) : Ham!
P1: Vezi dacă amestecăm valorile…!?
P2: Valorile, lucrurile, fă aşa, nu face-aşa…Da…Parc-am fi simple păpuşi …Mai lipsesc, desigur, sforile ca să fie totul O.K….
P1: Ei, ei, acu’ mai vii de-acasă! Nu crezi, oleac’ cam târzior?
P2: Şi ce-i cu asta ? Nu se spune că cei din urmă vor fi cei dintâi… !? Vorba e cum ies eu din mocirla asta!?
P1 (se apleacă şi bagă mâna în apa pe jumătate îngheţată): Aaa…Simplu…Telefon 951, dacă te mai ţin mădularele…Ai celularul la tine? Ce mai stai…!? 112…
P2: La Pompieri…!? Că doar nu arde…Unde vezi foc…?

(Maidanezul pleacă spre stânga fără a fi observat de cei doi protagonişti)

P1: Foc, ne-foc, eşti în primejdie, asta e…Dacă eşti în pericol…
P2: Înţeleg, da, trebuie o intervenţie…Ştiu eu!? N-ar fi mai bine dacă mi-ai pune o pilă zdravănă acolo sus, ştii tu…
P1: Lumea crapă şi plesneşte, iar el vorbeşte-n dodii…De-asta ne arde nouă acuma!? Nu te mai salvează nici Papa Pius…
P2: Nici dacă am găsi o cheie, una franţuzească, am înţeles c-ar deschide toate uşile, ar rezolva toate problemele…
P1: Hai, că o făcuşi de oaie…
P2: Ce n-aş da eu să am câteva căpriţe, mamă, mamă…! Brânză la discreţie!
Şi încă de burduf…N-ai văzut cât s-a scumpit? M-aş face om, ce mai…
Aoleu, dar până una-alta trebuie să ies din nămolu’ ăsta…Nu crezi că am stat destul!?…Gluma e glumă, dar…
P1: La dospit…Dar cine-a spus că glumeşte!? Dacă ţi s-ar fi copt mintea la timp, n-ai mai visa la cai verzi…
P2: Cai verzi!? Parc-am auzit eu ceva…Da’ asta demult, trăia şi bunul şi buna…Şi băsmeau de zici drace…
P1: De-ngheţau apele, vrei să spui, iar tu credeai tot ca un netot. Acu’ te-ai trezit!? De fapt, mai bine mai târziu decât….
P2: Niciodată? Ştiu eu…? Mă simt aşa, nu ştiu cum, parcă plutesc…
P1: Cu capu-n nori… Apucă măcar unul de picior, poate ne-alegem c-o mană de ploaie că s-a ales praful de munculiţa noastră…Dacă şi anul ăsta e la fel, ne-am ars…
P2: Interesul, mama lui…
P1: Păi cum…!?
P2: Vă poartă fesul…
P1: În loc să-l trăgeţi pe cap, îl băgarăţi în proverbe. Dac-ar ştii turcu, ce v-ar mai suci gâtu’…
P2: Nu ştiu de-l mai ţin boşogii, şi-apoi de când le-a intrat în cap chestia asta cu integrarea, în noua conjunctură politică mondială…
P1: Huo…Moară stricată!… Ajunge o măciucă la un car de oale! Şi pe marginea prăpastiei vă arde de propagandă…
P2: Păi!? Alte interese, alte fese!
P1: Poftim! Şi vulgar pe deasupra…
P2: Păi, bulgar sunt după mamă, turc după tată, aşa că…
P1: Unde dai şi unde crapă… Baţi câmpii al dracului. Aoleu, asta-ţi
mai lipsea…
P2: Chelului tichia de mărgăritar…
P1: Hai, nu mă ameţi…Mai bine zi, cum să te scot din băltoacă fără să, Doa-
mne fere’, bâldâbâc…!
P2: Acuma să fim serioşi, mă scoţi sau nu mă scoţi, că parcă mă ia cu friguri… !? Cred că se lasă ger şi dacă îngheaţă, mor năclăit la copcă, frumos îmi şade, n-am ce zice…O să urle mâine toată presa! Subiect de scandal,
nu jucărie…Norocul paparazzilor! Mănâncă şi ei o pâine…Găsiră şi pe spinarea cui…?!
P1: Mare pagubă…!
P2: Dac-ai fi în pielea mea, sigur n-ai gândi aşa…Hai, grăbeşte-te, şi mai tacă-ţi fleanca! Demagogi din scutece…Nici n-aţi făcut bine ochi că v-apucă limbuţia ….
P1: Eu şi cu retorica, baba şi mitraliera…
P2: Cheamă-ţi odată potaia… În loc s-o ţii după tine, o lăsaşi de izbelişte…Cine ştie pe unde-o umbla de-acuma…Le scoateţi la plimbare de fudulie, da’ grija lor, ioc! Crezi că nu te mirosi!? Oi fi tu mai răsărit, da’ nici eu nu-s venit cu pluta…Şi-apoi, ştii ceva, dacă tot te doare-n cot de soarta mea, ai face bine să te cari…
P1 (Fără replică) :!?
P2: Şterge-o de-aici până nu mă-nfurii…(Către curioşii opriţi pe pod) Şi voi ce vă holbaţi ca la urs? Ce lume, dom’le…Adunătură de gură-cască,
amatori de distracţii ieftine…Haide, scoate-mă! M-ai scos!?
P1: Cu ce, măi omule? N-am nici măcar o frânghie, dar’mite ce mi-ar trebui… ! De unde să ştiu că dau de-aşa belea!?
P2: Am priceput, nu vrei să te implici…Bine, am sesizat nuanţa, nu am nevoie de explicaţii suplimentare. Deci e mai uşor să fii un anonim băgător de seamă, mă rog, observator! N-ai ajunge la mâna mea, că de nu ţi-o plăcea, să-mi zici mie cuţu’…! Pe unde ţi-o fi rătăcind potaia!? Cuciu, cuciu,
vin la tata…Ajută-mă tu, că văd că stăpânu-tău se face că plouă! Na, că şi picură…
P1: Asta-i chiciură, se lasă ger, precum spuneai…Iar potaia, cum îi spui,
nu-mi aparţine. E liberă ca pasărea cerului…Necazu-i că mi-au îngheţat picioarele învârtindu-mă pe lângă tine…
P2: Eu ce să mai zic, în gheaţă până la brâu…!? Sunt bocnă. Dacă nu te-ai lămurit…
P1: Dracu’ te-a pus? N-oi vrea să intru şi eu …?!
P2: Că eu oi fi intrat de plăcere… !?
P1: Şi pe deasupra cu mâinile goale!? Poftim, îţi fac pe plac! (sare în copcă)
P2: Vai de mine…! Hai, că eşti nebun de legat…
P1: Numa’ nu ştiu să-not…
P2: Ce-ai făcut? Aoleu…(încearcă să-l oprească zadarnic) Ce-ai făcut, om de Dumnezeu!? Dracu’ ne mai scap – acu’!
P1: Ce-ai poftit…
P2: Amândoi am vorbit, başca ne-am înţeles…Şi-acuma ce facem?
P1: Şi-acuma ce facem?
P2: Hai, că mă scoţi din pepeni….
P1: Pe-pe…peni… (începe să clănţăne din dinţi) Dar tare frig e-aci la tine…Dacă ştiam!
P2: Dă din picioare! Fără întrerupere! Să nu scapi la fund! Şi să nu-ncremeneşti!
P1: Cremeneşti…
P2: Bă, tu eşti papagal…
P1: Pa-pa…
P2: O clipă…
P1: Li-pă…(se mişcă brusc şi se scufundă)
P2: Ajutoooor! Oameni buni! Săriţi! (Câţiva dintre cetăţenii care treceau în acel moment podul se îndreaptă spre locul cu pricina, dar văzând despre ce e vorba, pleacă repede) Cuţu! Cuţulache! Cum i-o fi zicând, frate… Frumos…Cum a devenit groasă, cum v-aţi evaporat…Halal atitudine! Ce-ai făcut, omule, vrei să dau de belea!? (îl trage de păr) Haide! Inspiră! Expiră! Te salvai acu’ pe tine, da’cin’ne salvează pe noi?
P1: Pagubă-n ciuperci…! O podoabă mai puţin…
P2: Ce vrei să spui?
P1: Ei, reflectam şi eu…Deşi nu cred că mă aflu într-o postură tocmai potrivită…Cu nămolu-n gură, dar cum dă Domnu’…
P2: Te pomeneşti că devenişi filozof sau găsişi atmosfera propice… !?
P1: Tremur din toate încheieturile, dar poţi să ştii de unde sare iepurele…!?
P2: Lămureşte-mă, că sunt cam greu de cap…
P1: Asta o văd şi singur…Să sari ca prostu-n baltă, si-apoi să strigi după ajutor…!?
P2: Cum adică, ce vrei să spui?
P1: Ziceam şi eu aşa…
P2: Am reţinut esenţialul. Adică eu sunt băşcălia ta…
P1: Bafta ta, că-mi fuseşi mai la-ndemână!
P2 (îl scutură zdravăn): Bă, tu mai eşti întreg?
P1: Asta n-am de unde să ştiu? (se uită în jos) Doar dacă te mulţumeşti cu… jumate.
P2: Poftim cum îşi bate joc de mine…? De băşcălie-ţi arde-acuma… ?
P1: Iar tu umbli cu cioara vopsită…
P2: Poate vrei să spui c-o-ntrec la culoare….
P1: Doamne, caz de forţă majoră, iar lui îi arde de poante!
P2: Dacă la atât mă duce mintea…Şi-apoi uită-te la mine, dacă nu spun adevărul…!?
P1: Mulţi ai în grădină, Doamne…!
P2: Ce n-aş da eu să fiu acu-n rai!
P1: Categoric, nu vorbim aceeaşi limbă…
P2: (tace câtva timp după care tresare) Ei, amice, acu’să te văd!
P1: Noi, amici?
P2: Păi, dacă ne bălăcim în aceeaşi mocirlă…!
P1: Asta numeşti tu bălăceală !?
P2: Mă rog…
P1: Dacă te rugai cui trebuia, nu ajungeai aci…Acu’ţii predici!? Te pomeneşti că vrei să-i iei locul, Doamne fereşte…
P2: Ssst! Nu chiar…
P1: Adică poţi fi numai pe jumătate sau eu sunt greu de cap…!?
P2: Ei, nu orice capac se potriveşte la orice oală!
P1: Hai, că m-ai băgat în ceaţă…Iar vorbeşti în doi peri…
P2: Şi dac-ai pricepe, totuna…Acu-noată dacă poţi! Zbate-te! Ieşi la mal!
P1: Dacă eşti aşa deştept, de ce nu încerci tu primul? Uite, eu sparg copca şi apoi te urmez cu cea mai mare plăcere…
P2: Adică ai nevoie de un deschizător de drumuri…S-au dus vremurile…! Ehe! Acu’scapă cine poate…Fie că ştie, fie că nu, să-noate…
P1: Măi, măi, cu tine n-o scot la socoteală…
P2: Da’cine-a spus că-i musai s-o scoţi…!? Ia-o cum e, şi gata!
P1: Adică să mă complac în situaţia dată?
P2: Cam aşa…
P1: Ca să supravieţuiesc…? Culmea! Adică ne naştem ca să supravieţuim! Frumos… Şi la final, tot pe năsălie…
P2: Hai, că-mi mergi prea departe…Vrei să spui că şi de tăiem frunză la câini, tot un drac…
P1: Ai putea să nu-l mai invoci atâta, că nu se ştie pe mâna cui încapi…
Brrr…Simt că mă ia valul…
P2: Te-a luat, ce mai…Chiar, mai vezi ceva?
P1: Al dracului val…Deşi nu ne-ar strica o înghiţitură de vodcă!
De whisky! Ce crezi?
P2: Auzi la ce-i stă mintea! Lumea crapă şi plesneşte…
P1: Şi baba se frichineşte…Asta-i de când lumea şi pământul. Dacă acu’ afli,
pardon! Zi mersi că nu mi-a-ngheţat cerebelu’, aşa cum mi-au degerat boaşele…
P2: Hai că-ntreci măsura…
P1: Da, că e şi momentul de măsuri…
P2: Bă, tu eşti normal!?
P1: Da’cine-a pretins că-i normal!? Sau mai e cazul să fii normal într-o asemenea circumstanţă?
P2: Auzi, circumstanţă…Cum nu găsiţi o explicaţie unei întâmplări, unui fenomen oarecare, daţi vina pe circumstanţe…Favorabile, nefavorabile, după caz…Important e să cădeţi în picioare! Mai ceva decât pisica…Slăbeşte-mă cu generalizările…
P1: Cea mai mare gogomănie pe care puteam s-o aud! Na, că m-am prins în joc, oricum e mai bine când dau din picioare…Ai avut dreptate! Ptiu, mi-am pierdut ideea…
P2: O inepţie mai puţin la judecata de apoi!
P1: A, da, auzi trăznaie, astmul e provocat de stres! Şi psoriazisul…Şi cum stresul n-are încă leac…Mama lor de nătărăi! Cum nu găsesc o explicaţie ştiinţifică unui fenomen sau mai ales remediul unei boli, doctoranzii noştri răsăriţi peste noapte, precum ciupercile după ploaie…Damigeana să trăiască!
P2: Alunacaşi al dracului…De digresiuni avem noi trebuinţă…!?
P1: Te rog, nu permit să fiu întrerupt…Stres…Să dea vina pe-un biet neologism…Asta-i culmea obrăzniciei!
P2: Păi, deh, o fi având şi el o vină…Poate aia că s-a născut…
P1: Atunci toţi avem aceeaşi vină… Şi ne-ntoarcem iar la Eva, păcatul originar şi celelalte…
P2: Păi eu ce ziceam!? La-mbrobodit nu ne-ntrece nici dracu’…Poveşti, idei, basme…
P1: Că-mi şi arde-acuma de băsmelile tale…Eu nu-mi mai simt picioarele,
pur şi simplu mă ard…
P2: Păi, vezi că te-ai încălzit!? Dacă te mişti …
P1: Iar mă răstălmăceşti…Cred că ai o plăcere sadică să maltratezi, să denaturezi…
P2: Apeşi Enter, mă rog, Cancel, după nevoie şi…
P1: Crezi că-mi arde de glume nesărate? Îmi clănţăne dinţii-n gură, iar tu…(se zbate, încercând zadarnic să se-agaţe de gheaţa de pe marginea copcii) Aoleu, era să mă tai!
P2: Vezi dacă nu stai cuminte…? Când ţi-am spus că înotăm în acelaşi căcat, pardon, nu m-ai ascultat…!? Acu’ savurează-l dacă-ţi dă mâna şi te mai ţine cureaua…
P1: Hai, că eşti greţos!
P2: Am negat eu asta…? Dă-mi împrejurarea potrivită şi nu mă voi da-n lături să-i admir mirificul, splendoarea, măreţia…Da’ aşa…!? M-aruncaţi în …pardon de expresie, şi-aveţi pretenţia să fac reclamă la Chanel 5…!? Îţi dai seama, vară, smârcuri, lături, scursuri de canale…Înotăm acum în ele! Am uitat, ce noroc că-i iarnă! Nu se mai simte damful…Aerul e proaspăt, curat, purificat…Mai lipseşte briza mării. În rest, fericiţi, precum pruncii după baie la sânul mamei cald…
P1: Îngheţaţi tun…Mai puţin şi n-am să mă mai pot mişca! Chiar, tu nu ţi-ai ajutat soţioara să spele covoarele pe faleză!? Ce vremuri, ce plăcere, dom’le…Nu te-ai bronzat în timp ce le frecai? Îmbinam perfect utilul cu plăcutul…Când ajungeam acasă, şi doar stau aci lângă faleză- ce fatalitate!-aveam impresia că am fost la plajă, la mare…
P2: Ordinari…Asta sunteţi! Nişte inconştienţi….Bine că v-au pus cu botul pe labe ecologiştii …Deci şi tu-mi erai din ăştia care poluau mediul!? Acu’ fă-ţi plăcera şi te scaldă! Şi încă la copcă…Cu ce măsură făcuşi plată, cu aia primeşti răsplată…Uite cum te împresoară microbii, colcăie…
P1: Taci! E iarnă…Toţi microbii au murit…
P2: S-o crezi tu…De-aia sunt atâtea epidemii…!? Taman iarna…N-ai văzut statistica..!?.Ai uitat câţi au dat ortu’ popii anu’ trecut…? Cum se ştie, bătrânii pe primul loc, apoi copiii…Deh! Imunitate scăzută…
P1: Te rog…
P2: Şi dacă te menajezi, ce câştigi!? Spor de ignoranţă!? Uite că n-am să-ţi satisfac acest capriciu…Află că acuma sunt în putere, cum se-ncălzeşte oleacă şi găsesc mediul propice, cum se instalează…
P1: Ca parlamentari, ştiam…
P2: Poftim?
P1: Nu vorbeai de imunitate? Păi, Măriile Lor nu sunt imuni în virtutea funcţiei !?Ai văzut vreunul clătinat din fotoliul de…!?
P2: Surdu’ n-aude, da’ le potriveşte…Aşa-mi trebuie dacă m-am prins în horă c-un ageamiu…
P1: Să nu-mi spui că eşti vreun mazilit, iar eu nu ştiu cu cine am onoarea !?
P2: Ce-i drept, ţinteşti cam sus…
P1: Sus…! (în extaz)
P2: Te şi vezi vorbind de la tribună şi clamând drepturile cetăţeneşti în legi întortocheate, interpretabile, pentru ca la adăpostul lor să-ţi clădeşti un imperiu… Financiar, imobiliar, bancar…Mai contează!? Banu’să iasă!
P1: O-ho! Chiar că m-ai urcat sus…!
P2: Vezi să nu cazi! Nu de alta, da’ar fi păcat ca aşa ţăndări preţioase să se scufunde-ntr-un asemenea…pardon! Măcar le-am strânge-ntr-un săculeţ…Bani albi pentru zile negre…Mai rar aşa comoară…
P1: Iar baţi câmpii…! Dar oricum, de unde te afli acuma, nu ştiu dacă ai şansa de-a urca până la genunchiul broaştei sau oi fi fiind vreun extraterestru rătăcit în zbor, că de pe-aci nu eşti, sigur…Oricum, un venetic…
P2: Vânăt, vrei să spui.. De ger…Abia-mi mai pot mişca picioarele…
P1: Da, că eu le mai simt…Încerc să mă adaptez…Din mers…
P2: Fă tu un pas, că să fiu al… Doamne iartă-mă, dacă nu-l fac şi eu pe-al doilea…Păi, dacă era aşa, eram demult la Paris…
P1: Nici n-ai pretenţii mari pentru un muritor de rând…
P2: Ce vrei să insinuezi? Adică, dacă n-am avut posibilităţi materiale, crezi că sunt mai prejos decât alţii care au devenit milionari peste noapte şi colindă mări şi ţări, iar cât priveşte intelectul, ioc…!? Creierul cât ăl de găină…
P1: Totuna…
P2: Vezi, asta e ce nu pricepeţi voi. Contrariile. Secretul conversaţiei. Dar ce spun eu, al progresului…Dacă n-ar fi contradicţia, crezi că am ajunge undeva!? Ne-am posta sub pom sau, dacă se poate-ntr-un hamac, şi-am aştepta para mălăiaţă…Adu doi boi în arenă, ioc! Da’ adu şi doi tauri… ! Să vezi atunci înfruntare, luptă, spectacol, frenezie…
P1: Şi crezi că numai de spectacol nu-mi arde – acuma! (se uită la cei opriţi în trecere pe pod) Vrei să spui că joc într-o piesă de doi bani pentru nişte spectatori de două parale…Ajutooooor! (se zbate, dă din mâini spasmodic)
P2: Easy, baby, easy, cum zice-americanu’…
P1: Că de-americanu’ tău îmi arde mie…Îmi ia foc spinarea…
P2: Asta-i bine, înseamnă că suntem pe-aceeaşi lungime de undă…
P1: Mă, tu n-oi fi omul – amfibie!? Şi-ai venit aci tocmai ca să mă ademeneşti, iar acu’ aşisti la neputinţa mea!? Oameni buni, săriţi! (Se aude o voce stinsă din depărtare „L-a prins…prins…ins…ins…ins…”) Poftim!? Nu-nţeleg…
P2: La copcă…Ce, nu ştiai? Acu’se prinde cel mai bun peşte…O delicatesă…
P1: Să nu zici că eu sunt ăla!?
P2: Dacă tu crezi, n-am nimic împotrivă! Trebuie să respectăm dreptul la opinie al fiecăruia, nu…!?
P1: De parcă asta ar fi acu’ o prioritate…Ce să mai… Eu sunt peştele, iar…
P2: Depinde de care…Stavrid, caras, baboi…sau un crap, de ce nu? Un păstrăv…La alegere…

(Maidanezul se apropie, dă târcoale copcii adulmecând)

P1: Hai, că m-am prins…
P2: Prinde-te-ai în vreo undiţă! (văzând câinele) Hopa! Ne-a venit ajutorul… Cuciu, cuciu, na Grivei…! Auzi, să mă iei peste picior, aşa…
P1: Ce mi te-aş lua eu, da’ după cum vezi, slabe speranţe…
P2: Hai, trage-mi un şut în …
P1: Nici că mi-ar face mai mare plăcere, dar ar însemna să – mi încalc principiile…
P2: Auzi la el principiile…Râd si curcile…În postura în care te afli…Puah…
P1: Oricum, m-aş mai răcori…
P2: Te-o fi luând cu călduri…Sau am ajuns la tropice, iar eu am rămas pe dinafară…!?
P1: Aoleu, cu tine nu se poate discuta…
P2: Da, că avem şi cadrul favorabil…De ce n-am ţine o conferinţă de presă, un talk-show, tot sunt la modă… !?
P1: Uiţi esenţialul, precum văd… Am fost singurul care ţi-a sărit in ajutor…
P2: O ţii una si bună…Halal ajutor… !
P1: Mă rog, am intrat în jocul tău mizerabil…
P2: Iar ai luat-o razna…Pesemne ţi s-a urcat nămolu’ la cap sau ţi-au îngheţat creierii…
P1: Vrei să-ţi repet ce mi-au îngheţat!? Cred că nu mai e cazul…
P2: S-o lăsăm moartă…
P1: Să fii tu sănătos, a murit demult…
P2: Eşti incorigibil…Numai la prostii-ţi stă mintea! Găseşte o soluţie să ieşim de-aici! Şi javra asta care nu ştie alta decât să se-nvârtă-n juru’ cozii…
P1: În jurul copcii, vrei să spui! Şi, mă rog, ce-ai vrea să facă?
P2 (contrariat): Auzi la el! Ce să facă…? Să sară-n apă ca să ne scoată!
P1: Care apă!? Poate vrei să spui gheaţă…Nu simţi că nu te mai poţi mişca? Hai, ridică un braţ, înoată!
P2 (încercând să mişte din mâini): Hm…Nu se poate! Ai dreptate, nici nu mi-am dat seama…
P1: Câinele e deştept, miroase primejdia…Nu se agită degeaba…
P2: Îşi lăsă stăpânul de izbelişte…Halal!
P1: În primul rând, nu-i sunt stăpân…
P2: L-ai cules aşa, de-aiurea…? Dacă e turbat… !?
P1: Mai contează? Oricum, la cină o să fim un deliciu pentru peşti…
P2: Scuipă-ţi in sân…
P1: I-oi fi contabilizat şi pe ăştia…
P2: N-avea grijă…Nu-mi pierd vremea cu fleacuri…
P1: Nu, serios, nu m-ar surprinde să existe o statistică pe undeva, plătită din banii contribuabilului, fireşte…Şi-mi intinseşi şi mie o cursă: « haţ » !
P2: Ţi-am cerut simplu “ajutor”. Dacă ai căzut în aceeaşi plasă ca şi mine…
P1: Diversiune…M-ai târât într-un joc mizerabil şi grotesc…
P2: Ssst…Taci! Taci!…
P1: Uite că nu pot să tac! Eşti un mârşav, domnule…Deci nu recunoşti că ai intrat singur în… ?
P2: Nici în faţa Curţii Marţiale… !
P1: Oho! Nu ţi se pare că exagerezi…?
P2: Aşa sunt eu …Poate de-aia am şi fost ales!
P1: Ales…!?
P2: Ca să fiu sacrificat pentru o cauză nobilă, desigur…Nu se ridică o cărămidă fără sacrificiu…
P1: Te pomeni că vrei să ridici o mânăstire şi-ţi trebuia o ANĂ… Zău că eşti scrântit de-a binelea!
P2: Dacă aveam asemenea idealuri înalte, nu cred că m-ai fi găsit zbătându-mă în băltoaca asta …
P1: Nu se ştie niciodată…Asta poate-i doar o treaptă…N-oi fi vrând direct pe coperiş, precum Manole? Creaţia, vă-mbată creaţia! Te-ai prins in jocul ei? Joacă! Bate tactul din picior, în mocirlă, în nămol…
P2: Important e ceea ce simţi. Dacă tu simţi că zbori, nu te poate contrazice nimeni. Dacă tu crezi cu adevărat, totul vine de la sine. N-are importanţă ceea ce cred ceilalţi…
P1: Interesant mod de gândire…E de ajuns să cred că mă aflu- ntr-o cadă cu apă fierbinte şi…
P2: Nu te-ai încins?
P1: Da, da’ de la gerul ăsta blestemat…
P2: Priveşte partea plină a paharului, faci si economie de energie, că s-a scumpit al dracului caloria…
P1: Iar pluteşti…
P2: Teleportează-mă într-o oază şi, zău, dacă mă supăr… !
P1: Dacă aş fi avut aşa capacităţi paranormale, azi aş fi fost mare! Mergi prea departe…
P2: Pân’ la genunchiul broaştei, doar le violarăm domiciliul, noroc că sunt amorţite…
P1: Adormite vrei să spui, cum o să fim şi noi curând…
P2: Vezi, asta-nseamnă progresul, explozia…
P1: În imaginaţia ta bolnavă! Îţi garantez că generaţia următoare va arunca la coş tot ceea ce consideraţi voi valoare supremă, performanţă, ideal…
P2: Doar n-ai vrea să batem pasul pe loc… !? Chiar, uitasem, dăi din picioare, dă din mâini, înoată…!
P1: În ritmul ăsta o s-ajung cât de curând pe…Marte! Numai aşa, de-al dracului, să vă fac in ciudă! Mama voastră… !(către cei care se uită de sus de pe pod)
P2: Ei, ce te-aprinzi aşa… !?
P1: Aşa sunt eu ambiţios…Şi încă nu mă cunoşti… !
P2: … Să mă răstignească ei pe mine întru mântuirea neamului…!
P1: Oho-ho-ho! Cuvinte mari… ! Să fim rezonabili… ! E uşor e să ne erijăm în victime! Cea mai bună metodă de a scăpa de responsabilitate…Nişte laşi…Nişte farsori…M-am lămurit!
P2: Ai face mai bine dacă ţi-ai vedea mai întâi bârna din ochi, şi-abia mai apoi paiul din ochiul altuia… !
P1: Bine zis… !
P2: Hai, că te-ai mai dezgheţat oleacă!
P1 (încearcă să scoată un picior) : Na, drace! Am făcut-o…Pas’ de te mai urneşte!
P2: Ei, şi!? Ăsta-i un fleac pe lângă minciunile îndrugate din amvon! La astea suntem artişti, nu glumă… !
P1: Taci! Taci! Taci! (se aude un vâjâit) Auzi!? Mă, tu auzi!?
P2: O veni vreun val misterios să mai măture javrele, că prea s-au puiezât al dracului…Mai ceva decât…
P1: Mă, tu te joci cu Domnul!? Iar baţi câmpii…?
P2: Ce n-aş bate eu…!? Cu piciorul prin iarba scăldată-n rouă, prin ţărână, de le-aş avea la-ndemână: Câmpu’ Mare, Câmpu’ Mic, Valea lui Stan…
P1: Mă, tu te-ai ţăcănit!?
P2: Dac-oi fi fost vreodată zdravăn…!
P1: Chiar că dai în gropi…
P2: Unde nu sunt lâng-o groapă, c-aş sări-n ea mintenaş…
P1: Cu alte cuvinte, ai sărit de bunăvoie şi nesilit de nimeni în cloaca asta…!?
P2: Iar tragi concluzii pripite şi nefondate!
P1: Te rog, nu mă insulta! Dracu’ mă puse să te-ajut la ananghie!?
P2: D-apoi aşa trebuşoară se face cu cap…Decât să trântiţi câte una, mai bine aţi pune umărul…!
P1: O băşină vrei să spui? Pardon! Cu puhoaiele din primăvară şi seceta de-astă-vară s-a ales prafu’ de munca noastră, aşa că materie primă, ioc!…Acu mai e cum mai e, da’ să vă vedem la anu’… Ce-o să importăm la grâu şi la porumb…. Mai mare râsu’ ce-am ajuns…Auzi, din grânar al Europei…Ptiu…!
P2: Ian ascultă, domnu’, nu cumva vrei să-mi furi rolul sau mai bine-zis misia de-a vă lumina…
P1: Că e şi-ntuneric al dracului, şi la propriu şi la figurat…Că becul lui Edison…
P2: Te rog…El s-a spetit muncind, iar voi i-aţi furat patentul şi-acu nu mai conteniţi cu scumpirile…Îi valorificaţi cercetarea de-o viaţă pe spesele contribuabilului…Fie că e energie…
P1: Hopa! Hopa-Mitică! Energie, vrei să spui? Ai tu energie? În exces!? Păi, trage-mă, neică, din nămolu’ ăsta şi dă-l în moaşe-sa pe gheaţă de Edison!
P2: Poftim, ţi-am făcut pe plac…(încearcă să-l ridice, fără să-l poată urni)
P1: Vorbeam şi eu aşa, metaforic…
P2: Adică, nuca-n perete, poc! Frumos vă şade, oameni în toată firea…
P1: Ei, mai greşeşte omul…
P2: Calcă-n străchini când ţi-e lumea mai dragă…
P1: Ai un dar de-a răstălmăci tot…
P2: Poftim, am eu acest har ?
P1:Ţi-am spus, doar dracu’mă puse…
P2: Părerea mea-i s-o laşi mai moale cu invocarea Satanei, că nu se ştie pe mâna cui încăpem…!
P1: Chiar, ne-am luat cu vorba şi nici n-am văzut c-a-nceput să se-ntunece. Aoleu, numai dracu-şi vârî coada…!
P2: Dac-ar şti el bietul Scaraoţchi câte-i puneţi în cârcă, ce v-ar mai scărmăna…V-ar merge fulgii…S-ar face mai negru decât mi l-aţi potcovit!
P1: Adică vrei să spui că Măria Sa Tartorul, Scaraoţchi, mă rog, e curat ca lacrima?
P2: Da’ nici negru ca tăciunele…
P1: Mi se pare mie sau s-a întunecat de-a binelea? (Deodată sunt izbiţi în ochi de lumina felinarului care pică exact deasupra lor) Hait!
P2: Păi nu vorbeai de Ucigă-l toaca? Să te văd cum dai faţă cu el!? La păcatele tale, nu te spală nici nouăj’nouă de ape…
P1: Că tu oi fi mai breaz! Ui’ ce mândreţe de lună! Felinare ne trebuie nouă!? Chiar, tu vezi selele, că eu…!?
P2: Că de stele-mi arde mie-acuma…! Mă rog, treaba ta. De-acuma, fiecare pe cont pe cont propriu…
P1: D-apoi că n-o fi şi pe-aici cu pile…!?
P2: Da’cum crezi? Cată de te lămureşte!
P1: S-avem pardon, mi-ajunge o experienţă pe zi! I-auzi? Tu auzi? Popică! Sică! Lică! Mă, tu auzi vocea aia pe care-o aud eu!? Pompierii…Doamne-ajută! Cine i-o fi chemat?
P2: Ei, vreun om cu inimă…Că o întinseră toţi, mai decât şoarecii…
P1: Comme d’habitude, te-ai înşelat în privinţa semenilor tăi, dar ăsta nu-i un păcat prea mare. Şi prostia, şi domnia, pân’la urmă se plătesc…
P2: Adică, vrei să spui că sunt prost…
P1: Ei, n-o lua chiar aşa…
P2: Mai prost decât tine!? Atunci, na! (îl apasă pe umeri până la gât, apoi pe cap, afundându-l cu totul în glod) Să-ţi piară cheful de glume proaste pe seama altuia! (speriat deodată începe să urle) Ajutooooor! (se aude sirena unei maşini ce seamănă cu cea a pompierilor) Ajutor! Mama voastră de pompieri…! Gata! Au trecut podul, s-au dus…Unde? Şi zăbăucu’ăsta o mierli-n braţele mele! Ptiu, drace!
O voce (înfundată, venită parcă din adânc): Păcat…at…at…at…!
P2: Aoleu, nu…! Ajutor…! (simte că e tras la fund) Ajutoooor! Oameni buni! (se duce tot mai afund) Aju…a…a…a! (mai rămâne un smoc de păr plutind deasupra)
Maidanezul (se agită în jurul copcii): Ham! Ham ! Au…!Auu! Auuu! (Lătratul său se transformă treptat într-un urlet sfâşietor, lung, cutremurător, aşa cum numai câinii latră adeseori la lună în nopţile de iarnă)

CORTINA

De Elena Neacsu