Soarele era la amiază .Câmpia domnea sub atmosfera paşnică şi nemişcată a unei zile călduţe .Doar vântul mai ciufulea din când în când creştetul florilor de câmp şi al lanurilor ce se unduiau după degetele sale .Nici soarele parcă nu voia a se da jos din cer şi sta cocoţat fix în vârful bolţii fără nici măcar a se-nclina în vreo parte .

Din miazăzi însă ,începe a-şi face drum o ceată de călăreţi .Şi se duc ,şi se duc…Se-ntorc macii uimiţi să se uite în urma lor dar ei nu se opresc .

Ajung într-un sat şi văd pe o laviţă lânga cea mai sfrijită şi chircită casă dimprejur ,dar altfel ,curăţică foc ,un om ce stătea liniştit privind la cer .

-Ţărane ,ia spune-mi tu unde-i capitala împăratului vostru ? zise unul din călăreţi ,încă pe cal fiind ,a cărui pelerină descoperea pe alocuri straiele scumpre ce le purta .

-Aici-i  ,oameni buni .Coborâţi dar o clipă de pe cai si v-oi omeni cu ce am .

-N-avem timp de stat la palavre cu unu’ de teapa ta .Ia zi ,unde-i palatul craiului vostru ?

-Iaca stă în faţa voastră ! Palat nu-i totuşi ,că n-am eu nevoie de astfel de măriri .Intraţi ,vă rog ,să discutăm în pace ca oameni ce se bucură unu de altul .Doar n-oi stau eu jos şi voi călare !

-Cum ,tu eşti împărat ?! zise călăreţul coborând din şa şi venind spre el .Află atunci că de acum ne eşti duşman ;că noi nu am venit din plăcere ,ci suntem solia împăratului din miazăzi .În acest document ,spuse întinzându-i un sul ,ţi se declară război ţie şi ţării tale.

Fără sa mai spună un cuvânt ,încălecă pe cal şi solia o porni făcând cale întoarsă spre curtea stăpânului lor .

Craiul stă ,gândeşte puţin după care ia bastonul de lânga el şi o porneşte pe urma călăreţilor .

Împăraţia de miazăzi ,cea de la care veni solia ,era  una dintre cele mai slăvite ale lumii de atunci .Se întindea peste munţi ,mări ,oceane ,câmpii şi sceptrul său subjugase multe alte luminate imperii .Cu palate mari şi somptuoase ,cu străzi de aur şerpuind ca vene din capitală spre cele mai mărginaşe locuri ,în el curgea într-adevăr laptele şi mierea .Nimeni nu muncea pământul căci acesta de la sine dădea recoltă bogată şi fiecare om era peste măsură de bogat şi lipsit de griji .

Cu adevărat aceasta era nestemata lumii aceleia ;Steaua fără de apus ce lumina acele veacuri .Însă nu a fost mereu asa .Împărăţia de la miazănoapte fu cândva leagănul civilizaţiei şi ,deşi nu mai ieşea în evidenţă ,poveştile încă îi duceau faima .Pentru faima asta s-a pornit războiul .

La venirea soliei ,cetatea era în mare fierbere .Abia se găsi cineva care să le deschidă porţile căci toţi fură chemaţi şi se găseau aranjaţi făcând exerciţii în piaţa cetăţii pentru a fi trimişi apoi la oastea cea mare .

Când fu văzut craiul că se apropie de cetate ,din pricină că ,după straie ,nimeni nu-l bănuia ,nimeni nu schiţa vreun gest în a-l opri şi fu lăsat să intre .Se duse fix la palat ,urcă scările în spirală ce sfredeleau încăperile pâna la camera împăratului .Acolo ,gardienii nu-l opriră şi ,bănuind că împăratul l-a chemat ,nici nu-l băgară în seamă .Intră peste împărat in cancelaria sa .

-Ce vrei  ,ţărane ? Ţi s-a acrit deja cu armata ? întrebă împăratul

Craiul băgă mâna în haina sa şi ,de unde de neunde ,scoase o coroană şi şi-o puse pe cap

-Nu ,măria ta .Iaca eu-s craiul căruia îi vrei împărăţia .

-Cum ?! Găăărzi !

În acel moment ,gardienii intrară şi,la porunca împăratului puseră în genunghi în faţa sa pe crai .Acesta nici măcar nu încercă să se împotrivească .

-Cum vii tu aici fără arme ,fără oaste ? Gândeşti că poţi să ne răpui pe toţi ?

-Nu ,împărate .Iaca-am venit pe la matale din milă .

-Din milă ?! Pentru noi ?!Puterea mea a doborât zei de aur şi de piatră ,a surpat regate peste regate  .Toate popoarele lumii tremura la auzul numelui împărăţiei mele iar numele meu nimeni nu cutează a-l şopti .Crăişorule ,la un semn din mâna mea pot să ridic jumătate din lume pste cealaltă jumătate ! Ce poţi tu sa mai faci ? Decât să rogi mila mea !

-Luminate împărate ,eu veni aici adus de un gând .În războiul pe care l-ai pornit au să moară mulţi .Eu am venit să opresc asta .Nu vreau să moară nici din oastea matale ,nici din a mea .Vrei mărire ,ia-ţi mărirea .

Zicând acestea aruncă coroana la picioarele împăratului .

-Eşti nebun …!Neam de neam de împărat nu s-a mai pomenit să renunţe la tron pentru o pleavă de oameni !Nu te gândeşti la munca străbunilor tăi de a supune pe cei peste care tu domneşti ?Nu gândeşti la ce viaţă renunţi ?

-Împărate ,eu văd ca matale te-ai cam încins .Ce-ai zice să mai te aşezi puţin…

-Să mă aşez !Gândeşte că tu eşti domn peste o naţiune ,o identitate ,o cultură !Nu te îngrijeşti deloc de ele ?

-Dragă împărate ,toţi suntem oameni .Vorbeşti de cultura de parcă eternitatea ţi-o găseşti în cultură !N-ai avut şi în imperiul tău poeţi ,învăţaţi ,generali ?

-Ba da !zise halucinant împăratul

-Şi n-au murit toţi ?

-…………Omorâţi-l !…………

De Cosmin M.