Candidat la însurătoare

După ce și-a sărbătorit majoratul cu mare fasta – era singurul copil la părinți – ,Săndel și-a pus în gând să se însoare.  Se îndrăgostise lulea de Mădălina,fata vecinilor de peste drum.  Fie ce-o fi,cu ea mă însor,și-a zis Săndel convins că părinți îi vor da fără probleme binecuvântarea.   Fata era drăguță,harnică și cu zestre frumușică.  Cinci hectare de pământ în luncă,spre pădurea Rotăriei,vacă cu vițel,zece oi și patru capre de lapte.  Dar,copil cuminte,crescut în cultul respectului necondiționat față de cei ce i-au dat viață,Săndel nu putea face un asemenea pas,crucial în viață,fără acordul explicit al părinților.  În consecință,a prins momentul prielnic și l-a abordat direct pe capul familiei.  Tată,mă însor !  Bine,copile,nu s-a arătat surprins părintele.  Ți-a venit vremea.  Ești băiat mare.  Cine-i mireasa? întrebă el  într-o doară.  O cunosc?  Desigur,bătrâne.  O cunoști.  Chira foarte bine.  E Mădălina vecinilor de peste drum.  E frumoasă… E harnică…  Și are și ceva avere.   Ne-am înțeles deja.  La toamnă facem nunta.

Viitorul socru mare reacționă într-un fel oarecum ciudat.  Se înroși mai întâi ca un rac fiert la foc puternic.  Apoi se bâlbâi spunând ceva ininteligibil.  Ce e,tată, întrebă nedumerit Săndel.  E ceva ce nu-ți convine?  Cum ți-am spus,Mădălina nu vine cu mâna goală.  Nu-i vorba de asta,băiete,continuă să se bâlbâie omul.  Vecinii de peste drum sunt oameni gospodari și nu mi-i rușine să mă încuscresc cu ei.  Cât despre fată,n-am ce zice.  E cum spui.  Frumoasă… Harnică… Baiul e altul.  Nu te poți însura cu ea.  De ce? întrebă perplex Săndel.  Care-i problema?   Una mare,fiule.  Cât casa.  Mădălina ți-i soră,băiete.  Soră bună.  Nu i-a trebuit prea mult tânărului candidat la însurătoare până să priceapă de ce fata vecinilor de pete drum îi era soră.  Dumirindu-se cum stă treaba,Săndel a oftat profund,din adâncul rărunchilor dar,în compensație,și-a zis mândru:  Se vede treaba că taică-meu a fost un mare crai la vremea lui.  Nu i-a trebuit decât să treacă drumul.

Săndel a bolit cât a bolit după Mădălina,nu putea s-o și-o scoată cu una cu două din inimă pe fata vecinilor de peste drum,dar gândul la însurătoare nu i-a dispărut.  De frică să nu dea iar peste o surioară și-a mutat teatrul de operații.  Ionela lui Vicol,fata pe care a pus ochii,își avea casa în celălalt capăt al satului.  Nu-i frumoasă ca Mădălina,îi explică el lui taică-su,dar nici urâtă nu-i.  În schimb,e mai bogată.  Zece hectare… ..  Car cu boi…  Pleașcă în toată regula.  Ce zici?  Păi… Ce să zic,băiete.   Văd că te pricepi la fete.  Normal.   Așchia nu sare departe de trunchi.  Cunosc marfa,cum se spune.  Din acest punct de vedere n-aș avea nici o reținere.  Ionela ți s-ar potrivi.  Dar nu te poți însura nici cu ea.   De ce,bre?!  Mi-e soră și ea?  Cam așa,copile,recunoscu spășit tatăl.  S-a întâmplat… Demult…  Eram tânăr și fără minte. Te rog să mă ierți.

Mare pacoste pe capul meu !și-a zis Săndel deprimat.  Dar de renunțat la însurătoare nici vorbă.  Ideea îi intrase în cap și nu mai putea renunța la ea.  Din păcate însă,pentru el,a dat-o în bară și a treia oară.  Din același motiv.  Nimerise tot peste o soră din flori al lui taică-su.  Gata ! și-a zis.  Nu mai încerc.  Cine știe peste ce mai dau.  Și mă fac de râs.  O să zică lumea că nu sunt bărbat.  Că fug fetele de mine.  Asta mi-ar mai trebui,cugetă Săndel în sinea lui.  Și,încet-încet,pofta de însurătoare începu să i se diminueze iremediabil.  Doar dacă încerc prin satele din jur,își făcu el socoteala,pe unde n-o fi ajuns bătrânul.  Grea treabă.  Umbla toată ziua posomorât,îngândurat,fără poftă de mâncare.  Iar nopțile… Nu se mai prindea somnul de el.

Ce e,Săndel,mamă? l-a întrebat îngrijorată,într-una din zile,maică-sa.  Parcă ți s-au înecat corăbiile.   Ai dat de ceva necaz?   Păi… încercă s-o scalde fiul.  Cum să zic…  În cele din urmă a fost nevoit să recunoască.  Da,se poate spune și așa,babaco.  Am dat de necaz.  Și ce necaz !  Am avut de gând să mă însor.   Și? deveni atentă maică-sa.  N-ai găsit fată potrivită?   Sau ai găsit-o și te-a  refuzat.  De ce n-ai venit la mine,puiule?  Îți găseam eu mireasă clasa-ntâi.   Ești frumușel,ești deștept,nu ești un sărăntoc… Nu-i asta,mamă,păru în dificultate Săndel.   I se părea cam peste mână s-o pună pe maică-sa în temă cu adevărul despre necazul lui.  Fete am găsit,spuse.  Nu una.  Și ce fete.  Mădălina vecinilor de peste drum…  Ionela lui Vicol din deal… Aia a lui Marinescu,Daniela… Fete bune,maică,își dădu cu părerea babaca.   Toate trei.   Ți-a fost greu să alegi?   Nu..   Nici vorbă.   Dar s-a opus tata.  Cum așa,băiete?!   reacționă indignată femeia.  Ca ce chestie?   Să-i fie rușine boșorogului !  Las-că stau eu de vorbă cu dumnealui.  De ce s-a opus?   Păi… Zicea că…  În fine.  Nu știu dacă-i bine să-ți spun.   Zi,bre,că doar n-o fi sfârșitul lumii,îl îndemnă maică-sa.  Sfârșitul lumii nu-i,încercă s-o scalde în continuare flăcăul.  Dar e pe-aproape.  Tata pretinde că toate cele trei fete  îmi sunt surori.  Că,pe când era tânăr… Pricepi ce vreau ă-ți spun?

Femeia a rămas mută o vreme.   Apoi,zâmbind enigmatic,își prinse fiul de umeri,protectoare și îi spuse șoptit :  Știi ceva,maică?   Te poți însura liniștit cu oricare dintre cele trei fete.   Nici un dintre ele nu ți-i soră.  Dar tata zicea…. nu mai știa băiatul ce să creadă.   M-a mințit cumva?   Nu știu dacă te-a mințit sau nu,dragule.  Dar de un lucru sunt sigură.   Nu el îți este adevăratul tată.  De data asta Săndel a rămas pur și simplu cu gura căscată.   Ce vrei să spui,mămico? îngână el întrebare în cele din urmă.  Să înțeleg… Da,fiule.   O fi fost el,tacă-tu,un mare crai la vremea lui,cum se laudă.   Dar nici eu n-am fost o mototoală.   Așa că,chiar dacă fetele astea or fi ale lui,cum spune,nu-ți sunt surori.  Te poți însura fără păcat cu oricare din ele.

De Grigore Toloaca