In ultima vreme au ieșit pe piață fel de fel de pastile. Pentru dureri de cap,de ficat și de alte măruntaie pe care le mai are omul pe dinăuntru. Inclusiv împotriva gripei aviare și porcine. Dar cea care a făcut și face încă epocă este,de departe,viagra. Gata cu pasivitatea sexuală,și-au zis cei interesați. Luăm pastila și trecem la treabă. S-a constatat,însă,încetul cu încetul,că miraculoasa pastilă în loc să-și facă doar efectul principal asupra organului de jos acționează,ca efect secundar,și asupra organului de sus. Inima,săraca de ea. Sau cordul,cum o dezmiardă medicii. Un cioban din mărginimea Sibiului,solicitat să-și spună părerea despre minunea cu viagra și-a râs în barbă. Fugi de-aici,domnule! Dacă vrei să te ții tare în problema aia,nu înghiți hapuri. Dă-i vârtos cu telemea de un an și cu brânză de burduf sărată și piperată zdravăn și te-ai pus bine și cu nevasta și,dacă e nevoie,și cu vecinele.

Să revenim la subiect. De-a lungul vremii s-a constatat că fiecare individ este preocupat de ce îl doare. Americanii,spre exemplu,când au simțit că au probleme cu potența sexuală au inventat viagra. Japonezii,gheișele. Noi,românii,nu prea avem probleme din acest punct de vedere. In schimb,s-a constatat că avem baftă la prostie. Când maladia asta a început să facă ravagii prin țară,s-a declanșat urgent o luptă generalizată împotriva flagelului. Domnilor – și-au zis responsabilii de la guvern cu prostia – ,ia să facem noi un CGACP. ( Comisia guvernamentală de asanare și combatere a prostiei) S-au întocmit planuri de măsuri,analize de caz,sondaje de opinii etc. S-a pus chiar problema exterminării,prin izolare completă,a celor mai mari proști de pe teritoriul patriei.  Nu s-a putut. Discriminare!… au sărit ca arse ONG-urile responsabile cu drepturile omului.  Ce-aveți,băi,cu proștii?   Nu mai încăpeți de ei?   Sunt și ei oameni.   In cele din urmă problema a fost pasată medicilor de la ministerul sănătății.   Faceți voi,bă,ceva cu prostia din țară.  Altfel ne mănâncă ea  de vii. Aceștia,credincioși jurământului hipocratic,s-au pus pe cercetări. Si rezultatele nu s-au lăsat așteptate. In final a ieșit o pastilă de culoarea vântului turbat,cu miros uninominal și gust bicameral. In urma experiențelor pe subiecți umani,s-a constatat că dacă te culci seara prost și iei pastila cu pricina te scoli dimineața deștept. Mare bucurie mare la guvern,la parlament,la președinție și pe la toată puzderia de instituții de stat centrale și teritoriale.  S-a hotărât,printr-o ordonanță de urgență ,ca primele stocuri de pastile împotriva prostiei să fie alocate cerberilor din cele trei mari puteri ale țări: legislativă,executivă și judecătorească. Urmând ca apoi,dacă s-o putea,să li se dea câte ceva și muritorilor de rând.

Au intervenit însă câțiva factori perturbatori. Mai întâi,chestia cu proverbul ăla: Prost să fii,noroc să ai. In consecință,au intervenit cârcotașii,dacă iei pastila și devii deștept,te ocolește norocul. Că așa-i norocul,bată-l vina. Chior. De cele mai multe ori nimerește unde nu trebuie. Apoi,teama morbidă a șefilor față de deștepții din subordine.  Cum îi vede că se  mișcă puțin,cum îi pune la index. Ăsta o face pe-a deșteptul!. E căpos!  Ia să-l dăm noi pe linia moartă. Așa se face că mai toți cei care se simt cu musca pe căciulă fug de pastilă ca dracul de tămâie. Lasă-mă,domnule,așa cum sunt,se apără ei cu înverșunare.  Mă simt bine așa cum sunt.  Au dreptate.   Cum bine se știe,prostia nu doare. Dimpotrivă. E ca un drog. Beneficiind de o supradoză de prostie  te crezi cel mai deștept om de pe planetă.

În momentul de față chestiunea e încă în fază de incertitudine. Ce facem,fraților? se întreabă în șoaptă mai marii țării.   Luăm pastila?  N-o luăm?  Să recunoaștem,este vorba de o hotărâre extrem de dificilă. Până la urmă ,zic unii,va învinge rațiunea. Ce rațiune,bre?! le-r râde în nas Nea Văsălie din Oarda de jos.  .  Nu vedeți că-i vorba de un cerc vicios?    Dacă nu iei pastila,nu-i rațiune. Si dacă nu-i rațiune,nu înghiți nicicum drăcia asta. Nu-i prost Nea Văsăle ăsta,au recunoscut cinstit domnii de sus.   O fi luat el pastila înaintea noastră ?

De Grigore Toloacă