Frânturi de veac se-aşează-n noi
Prin clipe certe de eternitate.
Pare că timpul uneori s-a scurs şuvoi
Ca o cascadă infinită de etape.

Lăsăm în urma noastră paşi pierduţi
Şi nu putem să-ntoarcem astăzi timpul.
Sunt oameni dragi ce nu poţi ca să-i uiţi,
Sunt lucruri efemere ca şi vântul.

De-aceea doar peniţa timpului mai lasă
Amprenta gândurilor nu demult apuse
Şi doar privim senin, dar cu-ndrăzneală-n viaţă
Clepsidra amintirilor trecute.

Fie ca Demiurgul să aibă-n grija Sa
Spiritul viu şi liber al umanităţii,
Iar dascălii vor fi lumină-n calea Ta
Pe-albastrul nesfârşit al purităţii.