Noroios e azi pământul…
Chiar de ploaia s-a oprit
De trei zile, of, mormântul…
Tot acolo, împânzit.

Stropi de sânge, pe o floare,
Picură neîncetat.
Abundenţa de sudoare…
În sicriu a inundat.

Oprirea-ici nu-și are locul.
Sângele îngheaţă-acum –
Venele îi art ca focul,
Pielea e facută scrum.

Scrum maro ca frunza moartă…
Zboară-n poala vântului.
Noroi umed, zâmbet poartă!
În poarta pământului.