De ce mă mai apropii şi mă mai îndepărtezi
de cruda desfrânare,
Dacă nu mi-ai încredinţat franghia
de care să-mi agăţ speranţele?

De ce-mi mai încătuşezi simţirile
şi mă mai ascunzi de lumină,
Dacă m-ai îmbrăncit sub razele orbitoare
ale privirilor lacome?
De ce-mi mai îngheţi răsuflarea de a ta
şi mă alungi în frig,
Dacă te-ai încălzit de sufletul ucigător şi gol
al ardorii năpraznice,

care te va cuprinde …
în ghearele ei pătrunzătoare
şi-ţi va sugruma
vlaga suavelor simţuri…

lăsând în urma vâltorii sale doar ruine
şi-un scrum încă încins,
ce poate-aprinde iar…

…încă un suflet…?