Ana

Ana avea 20 de ani când am cunoscut-o. Lucra în cafeneaua în care mergeam în dimineţile din cursul săptămânii. Era foarte timidă, rareori mă privea în ochi când îmi vorbea şi nu-mi adresa mai mult de 20 de cuvinte. Nu se făcea remarcată, era micuţă de înălţime, avea părul şaten prins tot timpul într-un coc, ochii căprui şi sânii foarte mici; i-aş fi putut cuprinde pe ambii într-un pumn. Dar îmi plăcea că nu purta niciodată sutien şi sfârcurile întărite erau mai mereu vizibile prin tricoul strâmt cu care era îmbrăcată.

M-am decis să-i aflu povestea într-o zi însorită de mijloc de mai. Avea ochii roşii, pesemne plânsese şi am întrebat-o ce a păţit. Mi-a zis că alergiile de care suferă o necăjesc, dar că nu e ceva grav şi să nu-mi fac griji. Peste 20 de minute am văzut-o alergând spre tramvai, aşa că m-am urcat în maşină şi am pornit după ea. A acceptat cu greu să urce în masina mea, iar eu m-am bucurat foarte tare când a facut-o. Aveam să cunosc o femeie senzaţională.

A început să-mi vorbească repede, cu o voce groasă şi răguşită. Avea ochii înlăcrimaţi, însă se abţinea să plângă. În mâini strângea o hârtie albă, uşor mototolită, din care a început în curând să-mi citeasca. Nu am auzit nimic din ce mi-a zis la început. Îi priveam buzele mari, sub care se ascundeau  dinţii albi şi limba roz cu care îşi umezea din când în când buza de jos. Pentru mine era un adevarat spectacol.

‘’Între 3 şi 9 luni. Atât mai are. Nu ştiu ce mă voi face fără ea. ‘’

Habar n-aveam despre ce vorbea, însă părea destul de grav. Au fost suficiente câteva minute să mă îndrăgostesc nebuneşte de acea fiinţă fascinantă. Vroiam să o posed, măcar o dată, iar acela avea să fie ţelul meu.

Mama ei avea cancer în fază terminală. Nu mai avea decât câteva luni de trait. Ana abia aflase şi era devastată. Am început să ies cu ea seară de seară, de obicei fumam iarbă şi ne uitam la stele. Uneori ma lăsa să o sarut şi să-i ating sânii.

După vreo două luni mama ei a murit. A venit la mine în seara aia. Ploua cu găleata, o furtună nebună de sfârşit de iulie. Era udă din cap până în picioare. Mi-a sărit în braţe şi a început să mă dezbrace şi să mă sărute aşa cum nu am mai fost sărutat vreodată. Îşi înfigea limba adânc în gura mea şi îmi muşca pe rând, buzele. Era aproape dureros. Mâinile şi le plimba de-alungul spatelui, zgâriindu-mă cu vârfurile unghiilor şi coboarând grăbite, spre pantaloni. Penisul îmi era erect. Gata să o cunoască în cel mai mic detaliu. I-am bagat mâna în chiloţi, i-am atins încet labiile, apoi cu mişcări circulare, clitorisul. A început să geamă de plăcere. Era pregatită să mă primească. A fost singura dată când am facut dragoste şi ultima oara când am văzut-o. Nu m-a mai cautat.

Irina Scantei


Iasi