Ziua se anunța liniștită la postul de poliție.  Așa cum se întâmpla,de obicei,mai în fiecare zi. Doar din când în când se ivea câte un caz. Minor însă. O ceartă între vecini soldată cu o mică păruială,câteva găini dispărute misterios din cotețul unuia sau,de cele mai multe ori,alarmă falsă.

În dimineața zilei cu pricina cei doi polițiști se aflau la datorie,gata să intervină,prompt la cel mai mic semnal de dezordine publică. Șeful,cu o țigară în colțul gurii,răsfoia un ziar de can-can în timp ce subordonatul său dormitat alene lăsat pe speteaza unui scaun. Începuse chiar să sforăie. Alo! îl atenționă deranjat șeful.. Ce faci,băi Costică? Economie de vedere? Sau ți-ai pierdut iar noaptea cu aia,cum o cheamă?… Costică nu a mai avut timp să răspundă. Pe ușa postului de poliției năvăli,ca o furtună de gradul zero,o femeie între două vârste. Nenorocire,dom șef! țipă ea cât putu.   Un moment,femeie,încercă s-o liniștească șeful de post.. Adu un pahar cu apă,băi Costică. Femeia a înghițit ascultătoare din apa proaspătă și rece,răsuflă adânc de câteva ori și se lăsă moale pe un scaun. Acum putem sta de vorbă,zise blând șeful de post. Ia zi. Hoții,dom șef! nu se lăsă rugată prea mult femeia. A u spart casa lui domn notar. Cum?!  sări ca ars de pe scaun șeful de post.  Din câte știu,își aduse aminte el,domnul notar e plecat în concediu. Așa e,dom șef. E plecat de câteva zile. Cu toată familia. Bun,zise șeful de post privind-o cu oarece suspiciune pe femeie. Dar de unde până unde știi dumneata că i-a fost călcată casa de hoți? Păi,cum să zic,dom șef. Înainte de a pleca m-a rugat să am eu grijă. De,ca vecini. Și,în fiecare dimineață îmi făceam de lucru prin bătătura dumnealui. Că are niște orătănii,un câine,o mâță,mă rog,ființe,care nu pot trăi fără mâncare și apă. Și mă și uitam pe ici pe acolo. Toate la locul lor. Până în dimineața asta. Cum am intrat pe poartă mi-a și stat inima în loc. Totul vraiște în casă. Mână de hoți,dom” șef.

Fiind la curent cu proverbul care spune că fierul trebuie bătut cât e cald,polițistul nu a stat prea mult pe gânduri. De cazul acesta mă ocup personal,băi Costică,își anunță el ajutorul. Tu dă un telefon celor de la județ și raportează despre ce este vorba.  A luat-o apoi pe femeie,ca martor,și s-a deplasat urgent la fața locului. Și-a dat seama dintr-o privire despre ce se întâmplase. Locuința notarului era dată peste cap. Bun,zise el mai mult pentru sine. Casa a fost vizitată de băieți răi. Întrebarea e… Cu ce scop? Jaf curat,dom șef,își dădu cu părerea martora,convinsă sută la sută de adevărul spuselor sale. Nu te contrazic,leliță. Dar… Cum ne dăm seama ce s-a furat?  În cazul în care,într-adevăr,s-a furat ceva. S-a furat,dom șef,păru la fel de convinsă femeia. Aveau dulapurile doldora de tot felul de haine și încălțări. Și,uite,i-au lăsat goi și desculți.  Cum de ești atât de bine informată? o întrebă bănuitor polițistul. Păi,bătu în retragere femeia. Le mai deretic uneori prin casă și n-am cum să nu văd… Mda! se declară mulțumit șeful de post. Deocamdată atât.

Rămas singur,șeful de post se puse pe treabă. Vreme de câteva minute bune se plimbă de ici colo în timp ce mintea îi lucra cu febrilitate. Lucru de profesioniști,își zise. Haine,încălțăminte,covoare și… cine știe ce-o mai lipsi din locuința nefericitului notar. I-a sărit în ochi sticla de whisky de pe masa din mijlocul sufrageriei și cele două păhărele. Doi infractori!   A fost prima lui constatare certă. Și ai naibii de grăbiți,a venit,logic,și cea de a doua constatare   Din sticla de un kil nu lipseau decât două degete de băutură. Se vede că nu le-a ars de chef,și-a mai spus șeful de post. Apoi,mulțumit de ceea ce constatase,se așeză pe un scaun,în fața mesei,scoase din porthart o coală de hârtie și un creion și se apucă să redacteze raportul preliminar. În ziua cutare,la ora cutare… Sticla de pe masă îi făcea viclean cu ochiul. Ce fel de whisky o fi?  Irlandez?  Scoțian?  Sau poșircă contrafăcută de ai noștri?  Încearcă-l,bre,dacă vrei să afli adevărul. Își puse mănușile de serviciu,pentru a nu distruge eventualele amprente digitale de pe sticlă și trase un gât bun de tărie. Se linse pe buze. Fain! își zise. Englezesc. Puse creionul în mișcare și raportul preliminar începu să prindă consistență.

Ajutorul șefului de post raportă telefonic cazul la județ și,conform dispozițiilor primite de la șef,se puse pe așteptat. A trecut o oră… Două… Trei… De la un timp a început să intre la idei. Ce-o face șeful acolo de nu mai dă nici un semn de viață?  Uite,s-au scurs patru ceasuri. După încă o oră de așteptare ca pe ghimpi,agentul Costică se alarmă de-a binelea. Ceva s-a întâmplat,își zise. Trebuie să acționez. Își agăță pistolul de centură și porni glonț spre locuința notarului. A intrat tiptil în curte și s-a apropiat precaut de ușa de la intrarea principală. Și-a scos pistolul,a băgat cartuș pe țeavă și a ciulit urechile. Din interior răzbătea un zgomot suspect de râșniță în funcțiune. Costică a rămas pentru câteva clipe împietrit. Își și vedea șeful,aievea,într-o baltă de sânge horcăind în agonie. Un Doamne-ajută în șoaptă,un picior zdravăn în ușă și o somație autoritară învățată de la șef:  Nici mișcare! Mâinile sus!

Din păcate,spectacolul groaznic ce prinsese contur în imaginația înfierbântată a polițistului lipsea cu desăvârșire. Nici urmă de bandiți fioroși. Doar șeful său căzut cu capul pe masă,sforăind de mama focului.  Încolo,liniște deplină. Oricât a căutat,Costică nu a găsit nimic suspect. S-a apropiat de masă și și-a zgâlțâit ușor șeful.  Acesta a mormăit ceva aducând cu „lasă-mă,bre,că încă nu-i șase…” și și-a continuat netulburat sforăitul monoton de râșniță dogită. Ăsta doarme buștean în miez de zi trase concluzia Costică . Ceva totuși nu-i în regulă. L-au adormit,mișeii,cu cloroform. Uite,își mai zise,n-a apucat,săracul,nici să-și termine raportul preliminar.

Abia a scos hârtia de sub capul ca de piatră al șefului de post. După frazele tip,de introducere,omul legii intrase în fondul problemei. „Primul obiect suspect,o sticlă cu whisky englezesc din care lipsesc cam două degete din conținut…” Fraza a fost tăiată energic cu o dâră groasă de creion și înlocuită cu alta. „O sticlă cu băutură alcoolică plină pe trei sferturi.”  Nu a rezistat nici aceasta. A fost anulată prin aceeași metodă. „O sticlă pe jumătate goală”,notase în continuare,nu prea sigur pe el,anchetatorul. . Era clar că nici această precizare nu a rezistat prea mult. „O garafă ciudată,cu un conținut la fel de ciudat pe fundul ei…”,mai reușise să mâzgălească cu ultimele puteri șeful de post în raportul preliminar.

Perfect adevărat! esclamă sergentul major Costică,mândru de concizia șefului. În corpul delict aflat la locul faptei nu se află mai mult de două degete de whisky.

De Grigore Toloacă