Sătulă până-n gât de răutate
Și de ochii răi si veninoși,
De inșii cruzi și invidioși,
Îmi mut privirea către o altă parte,
Unde poți vorbi numai prin șoapte.

În stânga văd cenușă fumurie,
În dreapta nu mă-ncumăt să privesc,
De parcă răii mă-ncolțesc
Și-mi fură veselia vie
Care cu greu mi-a fost dată și mie.

Când greu adorm simt că aș urca
Spre un tărâm de basm, dar si negru la față,
O parte vie și-o parte fară viață,
Cu bune cu rele e o poveste grea
Ce pe fiecare, pe toți la rând uimea.

Însă cu toate astea nu m-am lăsat jos,
Căci asta toți așteaptă cu răbdare.
Eu am trecut peste fiecare,
Căci știam că nu e de prisos…
Să te ridici de jos e lucru e lucru mare!

Cu calm răbdare și cu voie bună,
De-acum toate zilele trec.
Timpul înlături nu mi-l mai petrec,
De-acum privesc duios spre cer cer la lună:
,,Acu-i senin, nu mai e furtună!”

De Negru Oltea Iuliana