Intermediarul…

Ei, cu acesta este o poveste veche. De numai 25 de ani, e drept, dar cert este că  a devenit efectiv un fenomen. Fără el nu se publică o carte, ba chiar este recenzentul gata oricând de a-ţi face serviciul să scrie o cronică meşteşugită, dacă nu chiar elogioasă… Ce mai, a devenit pe nesimţite indispensabil umilei noastre societăţi literare. Că lucrează invariabil cu editura X din urbea Z,  nu se bagă de seamă. Poate numai un cârcotaş ar putea să-i caute nod în papură acestui om cuviincios, bonom, amabil, gata oricând să sară în ajutorul « scriitorilor » dornici de afirmare. Pardon…’Mnealui oferă clientului ce îi trebuie şi lucrează cu… materialul clientului. Este « onest », deci nu-i putem aduce nicio acuză. Ne pune însă pe gânduri faptul că lucrează invariabil cu aceeaşi editură. Şi am sesizat acest lucru la o recentă lansare de carte unde s-au lansat cinci cărţi (prolific românul, dom’le !), dintre care trei la editura amintită şi având drept postfaţă o recenzie semnată de acelaşi domn profesor dr. conferenţiar universitar…Să nu intri la idei când constaţi asemenea lucru !?  Ba intri, căci îţi pui sufletul pe tavă în mâna unui impostor, a unui escroc ordinar, căci nu poate fi numit altfel un asemenea individ. Cum se face că nu a găsit nicio editură în oraşul nostru unde sunt pe puţin cinci,  şi a trebuit să colaboreze musai cu o editură din oraşul în care şi-a terminat studiile !?  Nu bate la ochi ? Ba da, bate,  şi încă al dracului… Căci ‘mnealui este, practic, porta-vocea editurii X, mascat desigur în amabilul profesor ce îţi perie orgoliul rănit de atâţia alţi colegi, care, din invidie desigur, nu te apreciază,  nu te înţeleg, ba te mai iau şi-n tărbacă atunci când citeşti în cenaclu. Iar  tu, onest mâzgălitor, dornic de afirmare cu orice preţ, te laşi foarte uşor păcălit de « domnul profesor »,  fără a visa măcar că te afli, de fapt, în ghearele unui  escroc de cea mai joasă speţă. Căci individul nu are alt rost în societatea noastră literară decât acela de a racola din rândul membrilor acesteia « scriitori » . Pe bandă rulantă, dacă se poate…Căci editurile, SRL –uri apărute peste noapte ca ciupercile după ploaie, trebuie să facă profit ca să meargă mai departe. Şi nimeni altcineva n-a înţeles mai bine acest lucru decât umilul nostru coleg, intermediarul de serviciu al unui asemenea SRL. Că va fi având şi ‘mnealui partea, dacă nu chiar va fi fiind acţionar la o asemenea societate, asta e altă poveste. Doar e vorba de bani aici, de foarte mulţi bani. Câştigaţi cu sudoarea frunţii, nu !?

Luaţi aminte  dar’ amatori de glorie ieftină…S-ar putea să vă coste scump,  foarte scump. Şi la propriu şi la figurat… !