La tot pasul îi întâlnesc.

La tot pasul, în stânga, în dreapta, mă lovesc de oameni. De oameni pe care, cu o încăpăţânare înnăscută, mă ambiţionez să îi înţeleg, să le acord prezumţia de nevinovăţie, să le acord circumstanţe atenuante, atunci când nu fac bine ceea ce ei fac.

Cu toţii întâlnim oameni ,, de bună impresie’’, caracterizaţi ca ,,de treabă’’, sau ,,ca lumea’’. Este nevoie de timp însă pentru a-i cunoaşte cu adevărat şi, uneori, nu este necesar prea mult  ca, aflându-te aproape de ei, să constaţi că, sub masca de ,,bonnhomme’’ se află un munte de ignoranţă, sub masca de ,, de treabă’’ se găseşte un intrigant sau un arivist.

În cele din urmă, însă, afli . Şi, deşi eşti dezamăgit de aceasta, eşti nevoit să rămâi alături de ei, pentru că te-ai născut şi trăieşti printre ei, şi nu ai unde altundeva să pleci sau, dacă o vei face, vei constata că este posibil ca totul să se repete. Nu am convingerea că , mergând în alt loc, nu voi ,,ateriza’’ lângă aceleaşi caractere.

Sunt mulţi oameni aparent mari care, spre dezamăgirea noastră, se dovedesc a fi minusculi. Şi nu ar deranja prea tare asta, dacă măcar comportamentul le-ar fi modest, potrivit existenţei lor reale. Deranjează atunci când bravează, împroşcă totul în jur cu aparent vastele lor cunoştinţe, dorind să afle toţi cei ce îi înconjoară cât de grozavi sunt. Ei speculeză toate situaţiile ivite, toate informţiile dobândite, totul, doar în favoarea lor şi în detrimentul tuturor celorlaţi, ei caută laude şi faimă, manipuleză, răstălmăcesc vorbe şi fapte, folosindu-le pentru a urca pe un piedestal pe care se vor cocoţa, bătându-se în piept pentru fiecare mică bravură. Ei culeg cu atenţie, analizează şi învaţă, preluând, de la toţi ceilalţi, idei, fapte, pe care le utilizează în propriul avantaj, necazul este că şi in dezavantajul celorlalţi. Ei îţi râd în faţă, denigrând ,,în spate’’. De obicei se aciuează, precum lipitorile, pe lângă persoane importante, care devin de interes pentru ei, pentru a putea influenţa  o arie cât mai vastă . Imprimă idei prin metoda ,,picăturii chinezeşti’’, urmărindu-şi cu tenacitate scopul. Ei jubilează la cele mai mici, pentru ei, victorii, culeg laurii eforturilor pe care le depun pentru a avansa , se simt bine când sunt aclamaţi, aparent apreciaţi, asumându-şi meritele. Ei ,,cad’’ mai tot timpul ,,în picioare , şi tot ei se lovesc foarte tare atunci când nu reuşesc să o facă. Tot ei avansează pe scara socială folosindu-se de tot, de toţi şi de toate. Sunt primii care se ,,bat în piept’’ când au o izbândă şi tot primii care dau înapoi în a-şi recunoşte eşecul. Sunt primii în a se bucura de nereuşita altuia, dar care o trâmbiţează pentru a fi cât mai cunoscută. Sunt aceia care , mimând plânsul, arătând că o fac pentru tine, atunci când ai un mare necaz, de fapt se bucură enorm pentru asta, oferindu-ţi chiar, da, un fals umăr pentru a plânge, pentru ca mai apoi să se laude tuturor că ei au făcut-o. Sunt cei care răstălmăcesc vorbe, schimbându-le sensul, rostogolindu-le şi aducându- le la o formă din care să aibă şi ei un minimum, măcar, avantaj. De cele mai multe ori, sunt isteţi, pentru că pot avea adevărate planuri, scheme, urmărindu-şi obiectivele cu maximă tenacitate. Ei răstălmăcesc percepţiilr reale, corecte, asupra lucrurilor şi faptelor, determinând pe cei slabi să le adopte, manipulându-i şi creînd situaţii împotriva celor pe care urmăresc să îi denigreze şi în favoarea scopurilor lor.

Există o mulţime de oameni care sunt sinceri, calzi, buni ,cu adevărat, care nu sunt foarte vizibili între cei de mai sus, pe care îi vom afla, într-o bună zi. Poate nu ar trebui căutaţi în primele rânduri, poate nu îşi vor face prea bine loc ,,în faţă’’, din cauza acelora. Faceţi-vă, totuşi, loc, şi căutaţi să mergeţi către ei, acolo, mai spre rândurile din spate unde, cu siguranţă, îi veţi descoperi, şi aşezaţi-vă , cu toată încrederea, printre ei. Observaţi-i cu atenţie pe cei ce stau în faţa voastră şi conştientizaţi că voi sunteţi, cu adevărat, cei mari.

Nu pot trece prin viaţă, fără să îi observ, poate sunt rău, că nu le dau pace, şi ar trebui să trec uşor pe lângă ei, să nu pară a fi obstacole. Dar ce să fac, dacă trăiesc printre ei, cu ei ? Şi dacă nu pot întâlni un om fără să îl observ ?  Dacă mă mai înşel în privinţa lor, uneori ? Categoric, da. Nu poţi descifra, cu adevărat, pe nimeni. Căci fiecare purtăm un văl,  care ne protejează de exterior, şi ne devoalăm numai în timp.

Asta este, şi îmi pare rău nespus că, din seria ,,oameni ‘’ , am început cu cei urâţi, în locul acelora frumoşi.

De Caleopi Efrem