-Dar, doamna mea, nici azi
Şi-n nicio altă seară,
Să curm a tale suferinţi
Nu pot,
Căci viaţa mea e neagră, e murdară,
E rău în ea…
-Dar rău este în tot!

-Se poate, dar nu-i rău şi-n conştiinţă
Măcar pe asta şi tot o s-o păstrez
Ca-n ziua-n care mi-a ţesut-o maica
Nu pot,
Şi nici nu vreau s-o întinez,
În ea nu-i rău…
-Păi, nu e rău în tot!

-Să-mi dărui rămăşiţele sentimentale
Unei femei ce nu este a mea?
E peste lege şi gândire, Doamne,
Nu pot,
Deşi inima-mi cere şi o vrea,
În mine nu e răul…
-Dar răul este-n tot!

-Nu-n tot, dar acum el vorbeşte, cu patos,
Dintr-un piept de nimfă goală
Cu carnea crudă ce m-ademeneşte,
Nu pot,
Deşi-mi doresc să muşc din stârv precum o cioară,
Ah, răul e în tine…
-Nu, răul nu e-n tot!

-Te joci cu mintea mea, femeie blestemată,
Dar nu-i nimic, stau încă în picioare,
Căci nu mă-ncing nici buzele-ţi ca jarul,
Nu pot,
Deşi ţi le-aş muşca atât de tare,
Căci tu eşti răul…
-Dar răul este tot!

-Cu ce ochi voi privi iar lumea mâine
Când scumpul meu amic va spune într-o doară
Că e atât de norocos, sărmanul,
Nu pot,
Să fac pentru o noapte schimb de soţioară?
Eu aş fi răul…
-Nu, răul nu e tot!
Da-i doar pentru o noapte, tăcută, pasională,
Nu din păcat ne naştem? Şi tot într-un păcat,
Aruncă-ne dorinţa să se stingă,
Nu poţi?
De-un biet sărut doar n-o să fi trădat,
-Doar nu e rău în tot…
-Nu, el este în toţi!

De Chiroiu Gina