Democrația și vinul bun
Despre democrație s-au spus multe lucruri de-a lungul vremii și se spun la fel de multe și în zilele noastre,perora la un show televizat un politolog dâmbovițean de renume mondial. La noi,se plângea domnia sa,în prezent discuțiile despre democrație sunt mai aprinse și mai controversat decât oriunde. Ba că nu e democrație deloc,ba că e prea multă. Unii susțin chiar că am avea parte de o democrație originală în timp ce alții încearcă să demonstreze că ar fi vorba pur și simplu de o democrație sălbatică,vecină cu anarhia. Subjugat e această idee,a democrației,politologul de renume mondial a pornit într-o documentare pe frumoasa Vale a Dâmboviței, în sus. Domnule,cică și-a zis domnia sa,cel mai cinstit lucru este,când ai niscai dubii despre ceva,să iei legătura cu înțelepciunea poporului. A colindat el ce-a colindat și,în cele din urmă,a poposit într-o localitate de podgoreni vestiți. I s-a spus că,dacă vrea să aibă o discuție serioasă despre orice,să-l caute pe Nea Vasile,un fel de enciclopedie universală a localității. Conform obiceiului,gazda și-a întâmpinat oaspetele cu pâine și sare și,se înțelege,și cu un păhărel de rachiu de tescovină.
După momentele protocolare,politologul dâmbovițean și-a abordat interlocutorul direct : Cum este percepută democrația aici,jos,la talpa țării,Nea Vasile ? Democrația !? păru sincer surprins acesta. Apăi,cum să fie percepută,dragă domnule? Așa cum e. Adică? vru să știe politologul. Nea Vasile se scărpină după ceafă,chibzui câteva clipe cam lungi,nu e vorba de culi-buli își zise și,în cele din urmă,se pronunță: Domnule dragă,democrația e așa cum ne-o înfățișează domnii cu carte,care,de, se pricep. Dacă ai oarece neclarități,de ce nu apelezi la dumnealor? De teoriile din cărți sunt sătul până peste cap,dădu a lehamite din mână politologul de renume mondial. După unii din ăștia cu carte multă suntem demult în Europa în ce privește democrația în timp ce alții,cu carte și mai multă, susțin sus și tare că ne vom bucura de o democrație autentică abia după câteva decenii. Cunosc problema,zâmbi în barbă Nea Vasile. După prorocirile unuia căruia i se spunea oracolul de nu știu unde n-am fi trecut nici clasele primare ale democrației. Până vom ajunge la liceu… Și apoi la facultate… Dar astea sunt vorbe,domnule. Așa e,îl aprobă prompt politologul. Vorbe de clacă. De aceea mă aflu aici,Nea Vasile. Să văd care e opinia aici, la baza societății,la talpa țării,la omul de jos. Ce zici?
În loc de răspuns,Nea Vasile își ceru scuze spunând că are oleacă de treabă de făcut. În câteva minute puse pe masă o ulcică de lut ars plină cu vin bun,de butuc. Untdelemn curat,dragă domnule,își lăudă el marfa. Să luăm câte o căniță. Așa,de degustare. Ciocniră,își spuseră doamne-ajută și dădură băutura peste cap. Ce părere ai,domnule? se interesă Nea Vasile după ce mai deșertară câte o cană. Bun,Nea Vasile,plescăi din buze,de plăcere, politologul. Chiar foarte bun. Dar nu pentru asta te-am deranjat. Cum spuneam,mă interesează… Știu,îi luă vorba din gură Nea Vasile. Te interesează problema democrației și cum este ea percepută jos,la talpa țării,la omul de jos. Exact,confirmă politologul. Apăi,nu știu ce să zic,dragă domnule. Nu-s prea priceput la teorii. Dar îți spun o vorbă. Democrația e ca vinul bun. Chiar așa !? păru dezamăgit politologul. Ce are vinul cu democrația ? Are,domnule. Știi cum arată,să zicem, o nuntă fără vin pe masă ? Poate să-ți zdrăngănească la ureche un regiment de lăutari. Degeaba. Tot a înmormântare seamănă. Dă-i omului o cană de vin bun și totul e cușer. Așa și cu democrația. Dacă nu e,vai de țărișoară. Pe oameni nu-i poți îmbăta cu apă de ploaie. Și nici nu-i poți amăgi cu o democrație contrafăcută. Dar atenție ! Atât vinul bun cât și democrația autentică dacă sunt peste măsură dăunează. Amețești,începe să-ți vâjâie capul,ți se înmoaie genunchii și o ei razna pe arătură și dai în anarhie. Ca să se convingă de adevărul spuselor gazdei sale,politologul a fost nevoit să mai golească vreo două-trei ulcele cu vin bun. Ai dreptate în privința vinului bun,Nea Vasile, a recunoscut el a doua zi după ce a băut pe nerăsuflate câteva căni de moare de curechi pentru a se trezi din mahmureală. Urmează să mă conving dacă și cu democrația peste măsură e la fel.
De Grigore Toloacă