Găsitu-m-am într-o poveste, Găsitu-m-am adânc, adânc, Găsitu-m-am lânga o trestie Iar cântul ei mă zgarie-n gând.

Ploaie de jar în noapte crudă… Dansau mocnit pe-un curcubeu Idei ciudate, fără umbre,

Prea vreau sa te am aici,Prea mi-e dor sa-mi dai pupici,Prea te strig in somn, la trei,Prea te-aud intreband “Ma vrei?”

În zîmbet de copil îmbrățișez pămantul, Îi stropesc țărîna cu lacrimi calde,dulci Îi slăvesc tăcerea, Sfîntul! și farmecul în dans de fulgi.

Jucăuşe se ating Umbrele de curcubeu Printre văluri de cristal Unde-aş vrea să dorm şi eu.

Amurg dezlănțuit în vise Un dor copleșitor de viață Sete de nemurire…

Pe-obrazul stâng eram murdară. Ştergându-mă insistent, Îmi făcui urâtă rană, Dar nu ca pe obrazul drept!

Cunosc oameni care îți spun că sunt prieteni cu tine Sau te prețuiesc atunci cînd ai ceva de oferit, Dar viața te pune în situații în care nu te simți prea bine Și atunci ajungi să știi că ai fost… Read more ›

În spate-ai lăsat un râu de stele, În față ți se-așterne ocean din ele, A mai căzut o petală din trandafir, 19 pete de culoare așezate pe-un fir

Doresc ca inima mea să fie un trandafir purpuriu, Care să-ți împodobească chipul frumos, Să-ntruchipeze el sentimentul iubirii, atât de viu Și să fie un semn de omagiu pios.

Reţeta, pentru baclava, nu-i complicată, Este nevoie de-un baiat si de o fată, Mai e nevoie, de-o bucatarie, In care, el şi ea, singuri sa fie.

A fost odată pe pământ într-o vreme-ndepărtată o suflare, sau un Vânt ce a iubit o fată.

Mi-ai taiat aripile si m-ai lasat sa ma prabusesc in fum, Mi-ai taiat aripile si m-ai lasat sa ma prabusesc in gheata, Cu nimic in fata, Mi-ai taiat aripile si mi-ai spus:,,Invata!’’, Mi-ai taiat aripile si mi le-ai lipit cu… Read more ›

dozează-ţi paginile ca să-ţi ajungă până pleci sau lasă capitol cu capitol să ţi se scurgă din haine tărându-ţi propriul cadavru din sat in sat din metrou în metrou

Muză te aştept sa vii am zile reci,nopţi pustii, se lasă seara, te aştept dorul plange în piept

A aparut mai ieri o poza noua Da…stii, verific zi de zi Un pshihopat trezit c’afara ploua Pe banca din copoul ce-nfrunzi

O! suflet rătăcit în lăcomie, după ce crezi că alergi? ai pășit deja în agonie de-atîta fugă fară-un sens!!!

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost

Poveștile tresar printre cuvinte La candela luminii de apoi Miroase focul liniștea continuă Din spatele cortinei după noi

Ţi-am spus adio doar din laşitate De-a nu mai suferi că tu mă-nṣeli, Crezẫnd cằ-i bine sằ fiu mai departe

Suntem cu totii picturi miscatoare Expuse in muzeul lumii De un artist necunosct se pare,

Să-mi strâng cenușa de pe scânduri, Să pot să mai respir în lipsa ei, Ce greu mi-ar fi s-o zic în rânduri,

Piscul grațios expune o adâncă vale, Și vântul mă-mpinge înainte agale, Spre poiana cu forme fără sfârșit

Te uiți la mine cu chipul trist Și-n ochii tăi mă văd, Dar nu exist, Iar din privirea ta de gheață Îți cade totuși o lacrimă pe față.

Mă priveşti cu ochii albaştri aiurea, Mă măsori cu privirea şi mă pierd cu firea, Mă simt ca-ntr-o cuşcă cu cheia de gât,

Măiculiță,chipul tău, Ars îți e de soare. Totuși eu mi-l amintesc, În plină splendoare. Măiculiță,ochii tăi, Sînt obosiți sărmanii, Sînntt triști de-ale noastre plecări, Și de înaintări cu anii.

Pe câmpuri pusti Cu un grup de copii Sau păduri argintii Eu ma joc… Încaltat sau desculţ Mai jegos ca cei mulţi Chiund sau cântand Uneori chiar plângând, Eu ma joc… Pe la vaci,pe la oi De e praf,de-i noroi… Read more ›

Ești o rază de soare în grădina amintirii, O boare ce adie pe cerul sufletului meu, Ești mângâierea și alinul firii, Steaua mea norocoasă tu ești, copilul meu!

Stătea în fața mea, Cu părul blond Și-ochi negri, mari. Încercam sa-l ating, Dar tot nu ajung

De-aș fi o lacrimă-n amurg În ochii tăi aș înnopta Iar dimineața să mă scurg Scăldată de privirea ta

Scumpa mea copilărie, uite că m-ai părăsit, Mi-ai adus zîmbet pe față și-ai plecat în infinit. Azi te caut pe cîmpii, unde făceam doar șmecherii, În poine ne jucam și la cer ne tot uitam. Dă-mi mîna să trec treapta… Read more ›

Metafora pentru viata – Frunzele miros a culori de vara
Read more ›

GATA! Numai fi supărat, Tu mereu m-ai apărat. Știu, sunt o proastă.. Dar te rog nu mă lasa baltă!

Tu esti a mea inspiratie, Port asupra ta o mare admiratie Read more ›

Lacrimile sunt diamantele sufletului, pe care ochii le tot slefuiesc, Si le transforma-n forme speciale, Care pe obraz ele topesc. Cele mai scumpe materiale,

nu am niciun motiv să-ţi dezleg universul din poante redundant, parchetul mai scârţâie ici-colo oglinzile tac şi te-adună până când

Eu cred că Tu Te afli-n toate, În inimă,în cer şi pe pămant. În cupele de flori şi-n firul ierbii În vise,în speranţe şi în noi.

Pământul trăiește lumina aprinsă Când îngeri păzesc semizei Se-nalță privirea văpaia apusă S-adapă în liniștea pașilor tăi.

“Nimeni nu scapă de braţul lung al fiscului” – adaptare în versuri – La curtea lui Arthur, odată – Demult, în vremea-ndepărtată – Un mare cavaler trăia. Acel viteaz, John, se numea.

O foaie… O pensula… Culori … Artistul Tu si arta… Tu , pacatul ! Tu, cel care vei viola puritatea plansei… Sunteti doar voi doi in camera. Cine ?

Nu voi scrie o poezie de amor, Caci dacă deschid registrele Revine sentimentul de dor, Care-mi trezește toate vintrele.

Fără teatrul măștilor ,nu mai pot să mă ascund, Și am să fiu să rămân sincer ,cu mine să lupt, Tu nu ai teamă copile viața asta e o iluzie, Nimic nu există,tu ești tot,nu trăi confuzie,

-Dar, doamna mea, nici azi Şi-n nicio altă seară, Să curm a tale suferinţi Nu pot, Căci viaţa mea e neagră, e murdară, E rău în ea… -Dar rău este în tot!

Ce poate fi mai minunat ca glasul ce mă cheamă În miez de zi, cu a ei voce caldă, Ce poate fi mai minunat ca tine, Mamă? Iubirea-n ochii tăi, de-a pururi mi se scaldă.

1. Stau şi mă-ntreb , atât de tare doare ? Aş vrea să cred , că pentru mine , te-ai arunca in mare Dar nu pot face asta , te văd schimbat mereu

Rodiile se trec precum ochiul trece Pe pământ păcatul se întrece Pașii albi ai vorbelor desculțe Se înnoadă peste lacrimi multe

3 x șapte Stop cuvinte , mai mult fapte Secol negru , tragi pe coate Politică , batjocură , nedreptate Călugări cărunți cu crucea-n spate

Dorința naște ideal O limbă oarecare, Mai bine una de hotar În schimbul a ce are.

Sătulă până-n gât de răutate Și de ochii răi si veninoși, De inșii cruzi și invidioși, Îmi mut privirea către o altă parte, Unde poți vorbi numai prin șoapte.

Ştiam şi eu, ştiai şi tu, c-atât de mult ne potrivim încât firesc e să ajungem, demenţial să ne iubim, să împlinim cu avântare un ritual de armonie

Mă scufund in abis, Parcă-i un vis. Trupuri moarte. Trezește-te la realitate! Ce rece e dușul ăla,

Sunt inconjurată de piele, De priviri goale…aproape inexistente. Prin vene sângele nu mai curge. Mișcări incontrolabile. Morți vii. Mașinării fără suflet.

Încă trăiesc în legea firii , Lupt în numele neștirii , Scriu ce simt sub , lună plină , înviu când totul , se termină De ce să plec?

Debităm cu o bucurie. Credităm cu o tristeţe. Debităm cu o satisfacţie. Credităm cu un eşec. Debităm cu câştigarea unui prieten. Credităm cu pierderea unui prieten. Debităm cu o floare. Credităm cu un spin.

Carnală poftă mă pândeşte, de-a gândului stârnire uneori. Şi Doamne, Tu voinţa-mi ȋntăreşte, s-alung al’ trupului vâltori. Şi nu ar trebui să-mi pese, de-a omului vorbire ȋmpotrivă, Căci cine ştie-nsemnătatea asta, nu caută-a face din bârfire stivă.

Dumnezeiască şi-nfricoşată minune privirii, Gândului spaimă privindu-l de-aproape, Fântână şi moară a vieţilor noastre terestre, Bunic şi părinte cuminte-al planetelor toate… De-un milion de ori ca Pământul mai mare, Grade cinci mii deasupra, zeci de milioane-n

=Scrisoare către pământeni= Am lăsat pe Pluto în urmă. Tot mai frig e. Regele Soare n-are putere să dea nu căldură, Ci chiar gravitaţia slăbitu-i-a ca unui ajuns La anii târzii, când poruncile-s fără putere. Ieşim pe încetul din braţele… Read more ›

Neguri şi ceaţă-ncet se risipesc. Brumase greu. De spaimă, toţi castanii Îşi lepădară-n noaptea neagră Frunzişul verde ce-l primiră-n raiul Cald al verii duse parcă ieri.

Minotaurii se joacă iar cu furtună Ploaia cade în farfuria mea Astrele cerului se desprind furioase Neptuna mă strigă,mă cheamă E noapte și-aud țipete sugrumate. Cadență pașilor pe podea mă-nfioara Spiritele și Poseydon se joacă-împreună

In natura as vrea sa fiu Sa privesc peste pustiu, Peste satul cel din vale Si peste padurea mare.