de Ioana Despina Camino Negura s-a dezbrăcat timidă, încet, sub atingerea catifelată a universului. În ritmul încins al iubirii, pe o muzică de şoapte. De sub rochia ei de matase albă, înceţoşată au răsărit o puzderie de
(opera in afara concursului) Azi am fugit prin tramvaie cu părul zburlit sub baticul de foc
Este ora zece seara, pe o strada nu prea luminata din “Micul Paris” la numarul 69 se practica cea mai veche meserie din lume si anume “afacerea iubiri”, imi amintesc de
Fotoliul mă cuprindea ca-ntotdeauna Ganduri incerte imi abuzau ratiunea
“…Aceasta era Dana. Sau Cupri, poreclă provenită de la obsesia fetei pentru culoarea cuprului?…” Era a treisprezecea zi a lunii Mai. Nu era doar atât. Era şi Joi, era şi
Eram în bucătărie și vroiam să vorbesc ceva important cu el, dar au venit ceilalți așa că am hotărât să mergem în dormitor pentru mai multă intimitate. El s-a ridicat primul, iar eu l-am urmat îndeaproape pe coridorul întunecat.
<<Din dos-ul sali rasuna un glas ferm : “Pentru mine iubirea inseamna aripi.” Se simte cum ce va se apropie , prinde forma , se incropeste. Sala pastreaza acea stare de paos, non-comformism. Mos Gelu asista la toata scena
Eu sunt ploaia, tu pământul Tu eşti mintea, eu sunt gândul, Eu sunt versul, tu eşti rima,
Vino, Să acordăm corzile viorilor sufletelor noastre, Vino,
Sângele zbura prin corp cu o viteză surprinzătoare. Se îngrămădea în canalele de pe lângă inimă iar apoi, parcă la comandă, tot corpul tremura încet în timp ce inima bătea mai tare. Era ca și când aș fi înghițit o… Read more ›
Tu eşti zi şi eu sunt noapte Făurim visuri deşarte, Ce nu se vor împlini
Flacăra sufletului viu, iubirea, Picturi ţesute de Cupidon. Hărţi decizionale, cu menirea,
Îmi plac lucrurile drepte Vreau să fim două laturi într-un pătrat Să am siguranţa că posed un refugiu stabil
După o zi, o mie mai trecură. Se încreţeşte şi deşertul de căldură, Iar ochii crănţănesc pe-orbecăite
Suspine vagi se-aud ȋn vis Şi mă cufund ȋn apa cea adȃncă, Dar mă ȋntreb: de ce mă simt cuprins
Cât timp ne vom simţi bine,foarte bine,atingând extazul acela puternic,aproape imposibil de controlat, vom avea parte de el,de Eros. Îmi place cum începe totul…Un act atat de profund şi de fierbinte,ca o
Tu, eros mut,nebun apari ca o căpuşă Şi-mi săgetezi amoru’ spre cea vie păpuşă Cu ochii de smarald şi părul lung ,bălai
Cuvinte dulci ca nişte lacrimi amare Cuvinte fierbinţi spuse într-o zi senină sub clar de soare Cuvinte, îmbrăcate în gesturi fine, tandre şi uneori neclare
Femeie, întinde spre cer o mână Să-ţi picure-n palmă lacrimi de lună. Rodia obrazului s-o-mbujoreze vântul,
Mi-e frică…nu l-am întalnit niciodată….Mă intreb de multe ori cum o fi…dacă e puternic sau dacă pot
Soldatul de piatră străbate aerul vertical, de jos în sus, cocoţat pe un soclu de piatră,
02. Aprilie.2012. Către Victoria Popescu
te plesnesc peste ochi şi peste gura care vorbeşte prea mult peste chip
Lasă-mă să te sărut Lasă-mă să-ţi intru-n sânge, Chip de ceară, chip de lut, Nu mai plânge, nu mai plânge!
Autorul care a reusit sa ne impresioneze de aceasta data este Gabriela Ocneanu cu poezia: ”Chemare” Vom lua legatura cu distinsul castigator pentru mult asteptatul interviu.
Cristu Georgi, castigatorul lunii februarie a avut placearea sa ne raspunda la cateva intrebari, iata ca a avut de zis:
când o sa simt căldura din tine ruptă intre picioarele grele şi păroase, coapse dulci pline de negi şi furunculi
Aveam păsări în noi, păsări cu pui o gălăgie cu pene şi puf se luptau să răzbată
Te uiţi la mine de parcă ai vrea să mă devorezi Nu mi-e frică de privirea ta sălbatică, te rog să mă crezi Mă cuprinzi toată, mă imobilizezi
Te văd!… îmi zâmbeşti cu ochii şi gura. Delicată, clipeşti arănjându-ţi frizura Şi-n treacăt mi-arunci priviri drăgălaşe
Lumina ruginită pătrunde În camera strivită de tăcere… Pe masă, flori din carton rotunde
M-am întrebat adeseori ce e fericirea. În ce constă şi de unde vine? Cum o pot dobândi? Şi de ce nu poposeşte şi la mine? O fi alcătuită din acele momente, puţine de altfel, când eşti mulţumit de lucrul bine… Read more ›
Au invins visele mele Nimeni n-o sa mi le ia Cerul iar e plin de stele
S-au arătat într-o zi ploioasă de primăvară. Au săgetat văzduhul cu trupurile lor firave, s-au rotit de parcă erau bete de fericire-şi , apoi , au coborât pe pământul reavăn. Dintr-o dată s-au auzit strigăte :
Ochii tăi înoată într-ai mei, două inimi bat în acelaşi timp şi vibrează în acelaşi ton…
există oraşe ca nişte cearceafuri şi camere de hotel în care obrajii izgoniţi din rai fac dragoste cu inima separată de ficat
soarele vostru nu frige suficient așa că prefer să rămân un munte care se învârte alături de ceilalți derviși cu nori venind spre mine ca niște centauri
până când am țipat cum nu mai țipaseră nici măcar părinții mei întunericul îmi dădea palme peste ceafă și se ascundea repede printre obiectele din vitrine sperând că voi înjura din toată inima mea de purice
– Inchide ochii! Vizualizează prin intermediul sufletului! Simte cu inima! Cuprinde cu imaginația! Crede cu tărie! Acum, fă prin astea, ca idealul să se concretizeze! Deschide ochii și bucură-te! Însă pentru Ever, o fată de 17 ani cu puteri paranormale,
Credeam că totul se va sfîrşi atunci cînd soarele îi va atinge pielea albă ca zăpada . Credeam ca toată senzaţia aceea minunată se va topi odată cu razele strălucitoare şi cu adierea fierbinte a aerului de vară . Credeam… Read more ›
Dragi cititori am plăcerea să vă anunţ tema concursului de creaţie literară a lunii aprilie: “Erosul“.
Sunt ca şi-un val ce nemilos se sparge în el însuşi şi nimeni nu-l întreabă dacă cuprinşi în dureroasă-mbrăţişare peştii cu solzi de aur s-ar fi strivit… M-am exilat în Nefiinţă şi pământul nu mămai cunoaşte…
Mă îmbrac cu liniştea caldă Din palmele gingaşe ale mamei
A deschis ochii pentru prima dată şi a zărit o puternică lumină ce îi făcea ochii să lăcrimeze. A început să plângă, dar în zadar…nu o auzea nimeni, căci erau destule urlete, zgomote şi plânsete în jurul său. A încercat… Read more ›
