Domnilor, sunt un nenorocit! Muncesc în Norvegia de ani de zile și fac praf toată strânsurica mea într-o săptămână de ședere în România. Stau așa beat într-un bar din Capitală, iar lacrimile îmi țâșnesc pe obraz ca o fântână arteziană.… Read more ›
Mihai Eminescu spune într-un articol de publicistică: „Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul…” La prima vedere un citat sofisticat, chiar foarte sofisticat,
Pe fiecare filă a cărţii vieţii mele ce începe cu „a fost odată”, sunt cuvinte înţelese doar de mine,
În sfârşit acum când simt că am îmbătrânit, încerc să arăt lumii cât de puternică va fi o dată şi o dată România mea, şi dacă o dată şi o dată o să ne facă pe toţi cei care am… Read more ›
Eu n-am nevoie de sicriu. Moartă oricum nu voi mai simţi nimic. Nu înţeleg de ce oamenii distrug atâţia copaci (care înseamnă viaţă, oxigen) doar ca să facă sicrie pentru leşuri, cadavre care nu mai au nevoie de absolut nimic,… Read more ›
eram bătrâni în tinereţea noastră fără margini şi căutam comori de negăsit prin praf străin împrăştiat de generaţii visătoare urlând bezmetici către nopţi cu lună plină nebuni în frumuseţea noastră trecătoare puneam pariu pe veşnicia vieţii nepricepuţi ţinuţi în lanţuri… Read more ›
Ploua de 15 zile aproape continuu și oamenii credeau că nu se va mai opri, mai ales că-n acel oraș nu prea ploua de obicei. Oamenilor le intrase umezeala adânc în oase și-i determina să facă lucruri pe care nu… Read more ›
Dragi cititori avem plăcerea să vă anunţăm că tema concursului de creaţie literară a lunii mai este: “Viaţa“.
Contribuie la sectiunea “Casa de Cultura” Rubrica noastra – Casa de cultura – va fi populata cu continut generat de cititori. Oferim sansa oricarui entuziast sa ne uimeasca cu talentul sau.
Inca din antichitate stramosii nostri au fost fascinati de miscarea lunii,soarelui, planeteleor si implicit de echinoctiu si solstitiu– probabil din lipsa ecranelor si miliardelor de stimuli externi. Cerul instelat era una din delectarile preferate atat ale oamenilor de rand cat… Read more ›
FANTASTIC SI INCONFUNDABIL SIMPATIC SI LINGUSITOR EMOTIONAT,TIMID…FIRESTE
MIREASMA FLORILOR DE MAI O SIMNT SI ACUM IUBIREA MEA TANJESC DUPA PRIVIREA TA
(Prolog) Premiera acestei Simfonii a atras oameni de prin toată lumea. De la cei care au trecut pe sub turnul Eiffel în Paris, și până la cei care au trecut pe canalul Mânecii, toți au vrut un bilet. Premiera trebuia… Read more ›
Ea era doar o fată de 19 ani pentru ceilalţi. Doar ea ştia cine e.Ei o credeau încrezută,închisă,un om trist şi rău. Ea plângea.Lacrimile îi curgeau şiroaie,calzi pe obrazul creol.Nu ai fi putut să nu-i plângi de milă dacă o… Read more ›
Conştientizând abia la nouăsprezece ani , că sunt femeie , deşi instinctele animalice de femelă ,erau treze încă de la naştere,am început să gândesc şi să mă comport ca o femeie, cu toate trăsăturile aferente: parşivenie, gesturi teatrale,gene fluturate, ochi… Read more ›
Sunt asemeni unei veveriţe leneşe Ce se târăşte pe iarba udă, Rece la atingerile viermilor, ce mă trag Şi mă-mprăştie printre ruine
Poate vi se pare ciudat că stau și vă vorbesc liniștit despre un lucru atât de îngrozitor ca un asasinat. Da, un asasinat, așa se numește ceea ce am făcut și nu știu de ce aș încerca să-i schimb numele.… Read more ›
Dimineața când îmi beau cafeaua, mi-o beau picior peste picior: mă ascund. Nu-s gata niciodată până n-am ascuns tot – până n-am arătat tot.
Mi-a picurat pe suflet, Albastrul ochilor de smarald Și m-am trezit într-un cuget De viață, de chin și de alb.
Soarele tuseste Peste pamant Se apleaca literele Fara sa fie imbatate
Durerea Ma indeamna Pe aripi Spre tine. In lumea ta
Avem de pierdut: Clipa…ce-o trăim plângând, sprijinindu-ne pe secunde, Pe orele ce picură râzând şi-n clepsidră vor să se ascundă. Surâsul ochilor…ars de sarea lacrimilor născute din durere,
Mă rugase într-o seară să îi spun o poveste. Hai, spune-mi…Știi că doar așa pot sa continui. Îi plăcea să îl transpun în gandurile mele atît de pline, detaliate. Din toate călătoriile în care fusesem îmi era mereu greu să… Read more ›
M-am obişnuit, să spun, să cad în genunchi, Să aflu, că totul este iluzie şi minciună Şi gândurile cad, şi mor, şi nu se mai adună
În lumea-mi super arlechinizată Sunt astru din materie scuipată. Iubesc fără memorie să dorm. Gândesc puţin, dar mă gândesc enorm.
Am rupt un colţ de lume, l-am înmuiat în lapte Să îl albesc, să pară alt colţ din altă lume Una în care-adesea sunt înhămate şoapte La galbene tramvaie de lemn crescute-n brume
Astăzi, istoria ne-n vaţă că-n luptă au căzut eroi, Că s-au jerfit cu demnitate de-atuncea pentru noi. Şi azi se mai aude glasul copiilor îndureraţi Ca un ecou, a lor mâhnire, răsună prin Carpaţi.
Se încălță leneș cu papucii de pâslă, încercă să-și tragă halatul pe lângă corp și se ridică greoi de pe fotoliu. „Unde or fi…? Ah… Deci aici…” Un firișor de fum începu să se lungească agale din țigara abia aprinsă.… Read more ›
Sunetul cristalin al clopoțelului agățat deasupra ușii sparse tăcerea prăvăliei mici și cochete. De după tejgheaua din nuc lustruit apăru un bătrânel cu păr de zăpadă. Zâmbea întruna, iar ochii de cafea îi jucau în cap ca două mărgele. Frumoasa… Read more ›
10 Iulie 2012 Dragi valuri… vă mulțumesc și vă dedic ultima-mi scrisoare. Am fost pierdut,nu-mi amintesc privirea celui ce m-a scris,dar știu că pe hârtia care mi-a fost destinată au căzut 3 lacrimi.Sărate și sălbatice ca voi,au imprăștiat cerneala formând… Read more ›
Mă gândeam la tine… Vroiam să îţi spun câteva vorbe, să îţi povestesc prin ce am trecut în ultimele săptămâni. S-au adunat atât de multe lucruri încât nici nu ştiu cu ce să încep. Mi-a fost atât de greu fără… Read more ›
Fetita era singura in camera ei,suparata si trista .Acum nu mai plangea incercand ,fara sa poata ,sa-si mute gandul la ceva frumos ,care sa-i placa .Asa o invatase tatal ca trebuia sa faca. cand uratul si neplacutul ii cotropesc sufletul.… Read more ›
De la primele ore ale dimineții într-o firidă situată strategic la baza peretelui pe care se odihnește o oglindă,a început să răsune necontenit un chițăit de îngrijorare. În acea mică deschizătura din perete,șoarecii și-au pus pe picioare un adevărat imperiu… Read more ›
Oboseala îşi spuse cuvântul, durase mai bine de jumătate de oră să ajungă de la comandament până la primele tranşee. Abia reuşeşte să îşi tragă răsuflarea că este întrebat de un soldat când sosesc întăririle. Îi spune că nu este… Read more ›
De când aflasem de crima ce urma să se înfăptuiască, nu încetam să mă rog pentru el, pentru sufleţelul lui nevinovat. Nu ştia la ce chinuri va fi supus, nu ştia ce îl aşteaptă. Deocamdată, era fericit în pântecele mamei… Read more ›
(din jurnalul unui fost deţinut politic) Varză, gogonele, gogonele, varză, murim pe capete aici din viul nopţii până-n noapte-n galerii
Ce scrie mielul pe ogor,dis de dimineaṭă, În scurtul zbor cutezător al copitelor din faṭă? Purtat spre lumi nebănuite, copita il inşeală; Al lui instinct premergător de mamă il separă!
Joi aveai palmele înguste, sânul adânc și emoții de stâncă, dar joile nefaste erau preludiul Vinerii Mari, căci doar în a cincea zi împrăștiai prin casă buze lichefiate.
Fâlfâie din aripi păsări ce duc în depărtări mesaje de iubiri împlinite sau nu.
Nu ştiu să vorbesc cu Tine pot doar să tastez până mă dor buricele degetelor despre lumea asta strâmtă
Dragă buni, Îi tare frumos aici. E apă multă care curge și sare în sus și stropește și e cald și ieri am văzut chiar și pești roșii și verzi. Am vrut să mă joc cu mingea da mami și… Read more ›
Presus de dobitoace? Nu rumeg măzăriche. Dar mă îmbuib cu patos, în loc să-i scriu lui Psyche. Nu deţin stări ilustre, mă tot încred în misă Şi-n ieftinirea ierbii din Grădina Promisă.
O geană de lumină spălăcită, izvorâtă de sub pământ, se anină de bolta cereasca, se umflă văzând cu ochii, se face albă ca laptele până inundă partea dinspre răsărit. Apoi se roşeşte şi arde vâlvătaie cu limbi mari de flăcări.… Read more ›
Noapte, noapte umilită Tu tot dormi în somnul meu Şoapte, şoapte de o clipă
“Un artist nu cere pasiunii logică, El lipeşte pe suflete litere efemere” E seară. Mă plimb pe străzile albe de atâta fum, sub bolta îndoită a curcubeului croşetat în oglinda de lună neîndemânatică şi palidă. Urechea mea desenează melodii recitate… Read more ›
De-a lungul vremii, Fănel încercase tot felul de tertipuri pentru a o prinde pe Tanţa în plasa necruţătoare a iubirii. Numai că ea nu era nici peşte, nici fluturaş. Amorezul chiar îi compusese o jumătate de cântec, pe care noaptea… Read more ›
Când Dumnezeu a creat femeia, I-a dat tot ce se putea da…. Armonia trupului, asemenea unei zeiţe şi frumuseţea din suflet.
Întinăm cuvinte, Spunem la intamplare Fără să ne pese, Vorbe care dor.
Atunci când nu voi fi cu tine, Să ştii că mi-am lasat parfumul Pe florile de iasomie.
Purtăm poveri ce nu-şi au rostul În viaţa asta mult prea scurtă, Şi ne mirăm că uneori, Clacăm la singura redută.
Îmi arde sufletul de întristare, Simt gândurile cum mă-ncorsetează, Iar trupu-n sânge se eliberează; Curg lacrimile fără încetare,
De cîteva zile sunt în doliu… Am pierdut-o.A murit. Nu credeam că ea poate să moară, Dar nimic nu-i veşnic pe acest pămînt.
Eliberează-mi sufletul de măști. Desprinde, pe rând, fiecare chip iluzoric care-mi brăzdează fața, sufletul, personalitatea. Fă-mă să mă regăsesc: aceeași EU – pură, naivă, tandră, gingașă și veșnic îndrăgostită de tine -.
Sublim și boem Mă topesc în infern, Posedat de fantezie Și planuri bizare…
În final, moartea era tăcută. Oamenii ţipau. O contestau. Se rugau şi plângeau. Dar, mai presus de toate, o meritau. Cerul ţipa şi el nervos. Picăturile curgeau necontrolate. Vântul le purta nervos deasupra oraşului poluat de atâta ură. – Mami,… Read more ›
Doamne, atâtea pete pe-un singur suflet ! cum nici șerpii nu au. îmbătrânește limba fără cuvinte tăcerea să-mi fie, oare, salvarea mea ?
Motto: “ … în faptă lumea-i visul sufletului nostru … “ (M.E.) Sufletele noastre, Precum două vase comunicante Sorb în neştire
Motto: “ … în faptă lumea-i visul sufletului nostru … “ (M.E.) Către Eminescu … Străinul cu cuvintele potrivite … Mă întreb adesea, dacă te-aş întâlni, care-ar fi cuvintele ce-aş alege să ţi le adresez. Deşi limba noastră, e una… Read more ›
Mă întinsesem, încă leneşă, sub un cer dezmoştenit de nori şi ploi, pândindu-le zâmbitor sărutarea. Şi îmi plimbam atingerile gândurilor peste genunchii unei aşteptări ce nu-nceta să mi se-ntâmple. Ştiam că o să-mi vii, căci
1. Mirel Mirel, un băiat de 8 ani bate străzile orăşelului în lung şi-n lat cât este ziulica de mare. Cum iese de la şcoală altă treabă nu are. Mai sparge un geam cu mingea, mai cotonogeşte câte un câine,… Read more ›
