Archives

Categories

Menora

Si oare ce poti face cu mainile astea doua, prea slabite si tematoare de a ridica valul banalitatii rutinei, in momentul in care realizezi ca viata ta este martorul pustniciei tale ?

Călătorie în eternitate

Un tată se plimbă cu fiul său pe bulevardul principal din oraş. Copilul priveşte în jur stingher. După un timp se adresează părintelui său:

Nemurirea mea e în ochii tăi

Era o iarnă geroasă. În șemineele din fiecare conac, limbile de foc jucau vesele, în timp ce stăpânii închinau un pahar de vin cu vecinii în fața focului

Totul

Totul stă în nimic… Aşa cum viaţa începe cu lucrul cel mai mic, Într-o celulă ce-n dans hipnotic cu alta se uneşte,

Suspin

Șubredele corăbii ale nebunei soarte, Mă poartă pe drumuri deșarte, Chemându-mă cu șoapte, Departe, prea departe!

Reîntoarcerea din eternitate

Fericirea constă, în primul rând, în sănătate. (George William Curtis) Soarele de toamnă o învăluie cu razele lui blnde, în timp ce, Ana privește marea și ascultă gânditoare sunetul valurilor

Lapis – Lazuli

Mănușile albe din dantelă erau de mult uitate pe măsuță. Se auzea doar aerul ce îi intra in plămânii  goi și undeva, pe fundal, sunetul ploii. Trupul ei alb era ascuns in baldachine și  matase

Metempsihoză

Acest poem vrea sa surprinda conceptul metempsihozei ( reincarnarii ) care, odata ce este asumat ca fiind verosimil, poate sa fie o expresie a eternitatii. Read more ›

Inscripție contemporană

Nu ştiam dacă ce ne este dat să fim Va rămâne ascuns unde începe gândul. Mă uit în mine, mă uit în noi Şi văd cum încet paşii o iau înapoi.

Lună

Calatoria sufletului pe drumul lung al regasirii de sine/ iubirii, prin veri inmiresmate si amurguri limpezi si contopirea cu Luna in absolutul iubirii. Read more ›

Jurnal

Jurnalul unui mort: Unde-s îngerii? Îngerii chiar există! I-am văzut eu! O lumină albă ce completa un cer negru şi fără de nori.

Caleidoscop

O horă de coduri îmi lovesc dureros retina, până înăuntru, în vise. Limitele sunt pe dos și de gumă. Numere pocite formează spire subțiri, spirale și sfere.

Pelegrinul

Am obosit visând o nouă dimineaţă, De prea mult cer sub pleoape privirile mă dor, Şi-n jur, cât vezi cu ochii, pământu-i plin de ape

Existenta

Sunt un nebun în astă seară Ce face-n amintire un popas Sunt un nebun în astă seară

Mugurii vesniciei

Era năucit de împrejurimile scânteietoare și zgomotoase. Ar fi vrut să guste un pic din lumina lăptoasă care îi aureola vedenia, dar nu era cu putință; nu era un cadru, nu era materie

Plimbare prin Eternitate

Doar sub talpa mea crapă liniştea nopţii în mii de cioburi împrăştiate pe frunzele toamnei!Îmi sângerează fiecare deget…iar talpa plânge sângerarea lor în simfoniile nopţii cu Chopin

Peisaj cu dragoste

Obosiţi dar obsedaţi de viaţă, privim zorii oglindindu-se în lacul pe fundul căruia zace cheia de la odaia destinelor împlinite.

Scrisoare din lumea de sub ocean

Iubesc enigmele, iubesc să descurc iţe, iubesc atât de mult misterele. Totul începe cu un secret. Întotdeuna un secret este la baza oricărui lucru. Tot ceea ce contează este secretul

Fantasme

Sentimente greu de descătuşat se zbat neputincioase pe marginea timpului… Gândul la tine e un poem rupt din străfunduri, cu ţipete ascuţite de hiene flămânde,

Interviu cu castigatorul lunii octombrie

Mădălina, autoarea operei “Dincolo de granițele prezentului, prin găuri de vierme“, castigatoare concursului din luna octombrie a avut placerea sa ne raspunda la cateva intrebari, iata ce a avut de zis:

La limita rostului

Linistea se asternu peste sat Dintr-o data la capatul ulitei Cativa copii se luptara cu cirese Miros incins de mere coapte

Asezarile Domnului

Umbla ursii pe la lume Rosturile sa le adune Sa le puna pe colaci Sa le imparta la saraci

Castigatorul lunii octombrie

Stimati cititori am placearea sa anunt castigatorul lunii octombrie cu tema libertatea: Mădălina Iovu cu opera “Dincolo de granițele prezentului, prin găuri de vierme“

O înmormântare ratată

Fost profesor de istorie antică, puţin cam brunet, dar patriot până în măduva oaselor, după unii, chiar naţionalist înrăit, domnul Ion Ionescu era mândru de sorgintea poporului din care făcea parte

Coma

Era ceva în apă. Olivia ţi-a pus ceva în apă. Te uiţi la ea. Îţi surâde blajin. “Tudor, dragule, s-a întâmplat ceva?” o auzi ca printr-un perete de sticlă. Căţeaua dracu’!

Plimbare prin eternitate

Aud şi simt o bătaie ca de clopot surd Ce se tânguie cu jale în amurg, Aud un bum,bum…bum,bum… E sunetul cald al inimii din turn.

Totul şi nimic…e libertate

O infinitate de trăiri zac în mine ca o eternă toamnă, O infinitate de valuri sărută ţărmul ca într-o iubire medievală O infinitate de mame, plângând cu prunci-n braţe,