Începuse să ningă târziu în acea seară de 25 Decembrie. Străzile erau mai pline cu zăpadă ca niciodată, fulgii cădeau nemiloși din cer iar atmosfera geroasă nu lăsa pe nimeni să iasă din casă

Și dacă nu am crezut niciodată în magie, el a fost cel care m-a făcut să realizez ce poate face din mine puțină fericire. Am făurit o cutiuță magică în care stau ascunse sentimente frumoase pentru un sfârșit sfâșietor de… Read more ›

” De Crăciun, toată dragostea și bucuria pe care o dăruiești celorlalți se întoarce, în mod miraculos, înapoi. Cu cât dăruiești mai mult cu atât vei fi mai iubit.”

Magia există! Că unii nu cred, îi priveşte, însă, dacă magia nu ar exista, cum vă explicaţi puterea sărbătorii numite “Crăciun”? Read more ›

Alb. Infinit de alb. Hai să ne ascundem. În el și de el. Ninge încet și ne acoperă trupurile și nu doar trupurile, ne acoperă și gândurile și ne îngheață sufletul.

Fericirea este o pânză cusută cu fire de magie. În tot restul anului acele sunt ruginite şi lucrează cu greu,însă o dată cu venirea lunii Decembrie,ca prin minune rugina se dizolvă

Învârtea întruna cheiţa. Şi păpuşa graţioasă se răsucea cu braţele arcuite deasupra capului, pe acorduri lirice. O găsise sub bradul unui Crăciun pe care

Cerul își scutura lâna peste pustiile întinderi ce coborau lin dinspre matahalele de șist și se unduiau ca într-un dans lent, strămutându-se în depărtări placide, neștiute

Sunt un mic copil ce aştept să vină Moş Crăciun. Simt magia sărbătorilor de iarnă, însoţite de bucuria cadourilor….

Eram în practica  de specialitate,a anului doi de facultate, în Oltenia. Câmpia cu pielea zbârcită şi crăpată ,zace întinsă şi deshidratată, în arşiţa dupa-amiezei sufocante.

Bătrânul preot şi-a aruncat năvodul privirilor asupra celor din biserică, apoi le-a vorbit pe un ton aspru, acuzator: – Puii de viperă cred că

Afara ninge.Parca si zapadasau fulgii au miros de tamaie.Intri in biserica.Drumul e anevoios.Pasii lasa urme .Batranii ajung greu.Clopotele se aud de departe.

Moş Crăciun, îţi cer şi ţie ce i-am cerut şi lui celălat moş de dinaintea şi de asemnea tot asta cer zi de zi şi lui Doamne Doamne în ultimii doi ani, vreau ca mama să vină acasă

Un grăunte mic şi galben sclipi în întunecimea camerei, orbindu-mă cu lumina lui. Fâşâitul care veni din alunecarea lui spre fundul de sticlă al coliviei transparente în care se afla

„Fulgerele lovesc întotdeauna piscurile, nu văile” (Proverb latin)             Într-o vreme când maşina timpului evoluase foarte mult, calculatorul preluând, din mers, gândirea creierului uman