Îi era groază să meargă la şcoală. O groază fizică, vecină cu voma şi cu toate senzaţiile neplăcute care o făceau să i se înmoaie picioarele. La mutarea din orăşelul mic de munte
Vasile Flămându,cel din deal,a căzut ca secerat. Ziua în amiaza mare. Câțiva inși aflați întâmplător prin preajmă,printre care s-a numărat și un felcer
Versuri calde de vioara Armonii de primavara, Zambete calde suave,amintirii si gesturi fine Ma gandesc numai la tine Esti speranta mea din vis
Ðogecoin este o moneda virtuala care are ca simbol un meme, pe Shiba Inu – Aceasta a fost introdusa la data de 8 decembrie 2013. În comparație cu alte monede virtuale (cryptocurrency), Dogecoin are un program inițial de producție a monedelor… Read more ›
Am lacrimi de tăciune pe faţa de pământ Durerea îmi rămâne şi încă tot mai plâng. Nu mai este în ceruri perdeaua gri de vise. S-a disipat în nouri, speranţele-s apuse.
Irozii ne-nconjoară cu gânduri necurate Şi ne cuprind pe-alocuri cu răutatea lor. Ne pierdem inocenţa, ne pierdem chiar prin fapte. Rămâne Omu-n veci…un simplu muritor.
Frânturi de veac se-aşează-n noi Prin clipe certe de eternitate. Pare că timpul uneori s-a scurs şuvoi Ca o cascadă infinită de etape.
Sărbătorile de iarnă sunt un bun prilej de meditaţie asupra evenimentelor din anul care e pe cale să se încheie şi, totodată, pentru a hoinării prin vremurile trecute
Într-unul dintre aceste bancuri, în bancul Tiredonsal care era cel mai mare dintre toate, se afla o sirenă foarte drăgălașă și frumoasă cu parul blond precum aurul
Clădiri înalte, străzi pustii, oameni toropiţi. Frig, doar frig. Frig şi noapte, frig ce mă învăluie.
Plecările nu sunt deloc simple, sunt atât de felurite. Sunt plecări care prezintă o perspectivă în viitorul foarte apropiat. Sunt cele mai simple plecări. Sunt plecările la serviciu,
Ne aflăm,cum ar spune Nea Văsălie – nostalgic incorigibil – în epoca de aur a taxelor și impozitelor de tot felul. Niciodată,zice dumnealui,nu s-au inventat
Am mai depăşit un an de „bunăstare economică” în calitatea mea de cetăţean al Uniunii Europene, an plin de măreţe realizări concretizate în faptul că am izbutit să-mi plătesc – încă – dările către stat. A trecut ceva vreme de… Read more ›
Când prefața unei culegeri de gramatică se plimbă haotică cu DEX-ul în buzunar, pe străzi aglomerate, în căutarea cuprinsului ideal, ceva nu este sigur în regulă.
Inca de acum 100 000 de ani oamenii au fost fascinati de podoabe – fie ele si simple scrijelituri pe scoici. Cu 25 000 de ani in urma oamenii au inceput sa faca primele bijuterii handmade.
Motto: „Cuvântul scris este amprenta nescrisă a sufletului” (O.E.) – Până aici ne-a ajutat Dumezeu! zise bădia Marcu făcându-şi cruce.
Romică a stat aproape o oră la coadă dar a rezolvat problema în condiții excelente. Două bilete clasa-ntâi la derbiul Dinamo – Steaua. O făcuse mai mult pentru Firuța,nevastă-sa.
Seară liniștită de vară. Greieri. În pridvorul casei înconjurată de un gard pipernicit de mărăcini, Ivan Trifomovici , priza tutun polonez cu un calm studiat. Privea cum sorgul se-ndoaie șuierând.
Curcubeul amintirii e stăpânit de frământare Zbuciumul îndrăgostirii veghează a ploii sărutare! Furtuna sufletului umbrește mângâierea inimii Iar magia trăirilor e străbătută de fulgerul distanțării…
Noțiunea timpului nu mai e,s-a pierdut Printre însemnările unui absent trecut`! Răsfoiesc trăirile inimii, deja prăfuite Numai pe cenușă unui suflet stins iscălite…
Închis într-o carceră sumbră și pustie a inimii, Sufletul prizonier ispășește pedeapsa fără vina a știi. Judecat de destin și condamnat de iubire,fără apărare Devine deținutul sorții fără a avea drept de eliberare!
Gândurile sunt înfrigurate de același dor străin Pierdute ca pașii în zăpadă,fără a ști de unde vin Numai făclia trăirii e fantasma ce pare să învie Rătăcită în crivățul uitării,precum o dragoste târzie
Sufletul e lipsit de a inimii bătaie Asemeni unui felinar,fără urmă de văpaie! Nicicând nu se va înălța la cer Precum privirea unui înger…
Vara este pe sfârşite Dar noi privim tot înainte Spre o toamnă îmbelşugată, Cu vin bun şi de durata. Ea acum a început
Dumineca dimineața,după o săptămână de griji cu nepoțelul,debutant în ale școlii,înloc să doarmă până pe la opt-nouă,așa cum făcea toată scara blocului,Nea Jenică se scula
Ceea ce am iubit, ceea ce am sperat- M-am răzgândit, nu vreau să uit! Ceasornicele indică oră de trecut,
De-ale toamnei…și vântul și frigul și lumina… și frunzele și culorile calde și mirosul dulce de lemn ud și norii și cerul, ploaia și ceața grea…
Regăsesc în cămară cutia prăfuită, plină de amintiri, puritate și inocență. Au trecut șapte sute de mii de respirații de atunci, un milion de gânduri. Mă încearcă un sentiment mult prea cunoscut
Mi-a rupt octombrie cu degete de vânt pădurea şi-a-ntins melancolia până-n poarta mea, parfumul strugurilor copţi îmi arunca în faţă,
Miros de sarbatoare.Se aporpie Pastele.Ma gandesc…na ca m-a apucat pofta:…Imi fierb un ou”.Zis si facut.Scot ibricul,dau drumul la apa,deschid aragazul.Se face repede.
