Străzile labirintice ale citadelei se pierd în urma mea, o dată cu umbra rece a iernii. Soarele îmi alintă fața și căldura lui îmi inundă sufletul şi inimă… e o senzație inefabilă.
(3 septembrie 2014) Şi am rămas captiv într-o lume crâncenă şi meschină În care domină numai instinctul de supravieţuire şi viciul. Şi mi-e lehamite că trebuie să trăiesc în ea, Dar n-am ce-i face…
A trebuit sa ma duc cu ea la o inmormantare. De ce? Nu m-as fi gandit niciodata! Dorina nu era tipul de persoana cu secrete. Dar m-am inselat. Read more ›
O zi, o oră, un minut O secundă, un moment, o clipire.. Câte sentimente exaltate Ce valsează toate pe un ritm straniu..
Ana avea 20 de ani când am cunoscut-o. Lucra în cafeneaua în care mergeam în dimineţile din cursul săptămânii. Era foarte timidă, rareori mă privea în ochi când îmi vorbea şi nu-mi adresa mai mult de 20 de cuvinte.
Sorcova vesela Ca la noi la Drobeta Mai langa piata Meva C-avem samanta cu carul Plimbata cu autocarul
În urmă cu 14 ani omul care a contribuit la aducerea mea pe această lume s-a dus spre un alt tărâm. Tărâmul iertării, al dragostei şi al inocenţei pure. E în siguranţă acolo, de asta sunt sigură. El, da el…… Read more ›
De mult, prin deceniul şase al secolului trecut, la început de iarnă, în Piaţa Mihai Viteazul, în faţa fostului cinematograf Republica, se amenaja Orăşelul copiilor.
Sunt în cimitirul amintirilor noastre, Unde au fost îngropate cele mai adânci sentimente pe pe care le-am nutrit pentru tine. Zadarnic alerg şi suspin, Căci tu nu vei mai veni.
Şi iarăşi vin sărbătorile de iarnă. Cu multă bucurie ar trebui să vină. Dar şi cu multe tristeţi ele vin. Fără voia noastră, gândurile se îndreaptă spre bucurie.
Pleacă şi vin, păsările călătoare… Era poştăriţă Dana, umbla pe la porţile oamenilor, cu o geantă cât ea de mare, împărţindu-le bucurii, tristeţi, şi ce mai aveau ei destinat. Necazurile i se adunaseră
Tu, depărtare, m-ai urmărit tot timpul! Când eram mic, țineai poveștile departe Astfel încât să n-ajungă la mine. Ce nu-ți plăcea? Că mi le citea mama?
Era o vară târzie, ultimele mele zile dintr-un concediu sugrumat, smuls cu chiu cu vai hârţoagelor geloase, hotărâte să mă înece fără drept de apel, înainte de a prinde o gură de aer curat, de munte
Pe străzile colindate de vântul puternic, în boarea rece a dimineții de septembrie, adulmec printre gânduri mirosul îmbietor al cafelei pe terasa micuțului local, Regina.
Popescu 1,bunicul,era negru la față. De necaz. Nu mai putea tolera comportamentul incorect al lui Popescu 2,nepotu-său. Trebuia să-i dea neapărat o lecție. Cu toată severitatea de care poate fi în stare
Când au un pic de răgaz,seara,după asfințitul soarelui gospodinele satului ies la margine șanțului,în fața porții pentru așa zisul transfer de informații. Fenomenului i se mai spune și radio-șanț
Nu eram conștient de ce făceam, în mintea mea foarte speriată alergăm bezmetic ca un nebun într-o pădure sângerie. Nu știu cum ajunsesem sau ce căutam acolo, singurul lucru de care eram absolut sigur
Ne eşti mamă, ne eşti soră, Ne ajuţi si ne înveţi Şi cu vocea ta cea blândă Mai mereu ne dai poveţi.
Era în ultimul an de liceu. Oana ştia că trebuie să înveţe mai mult, să se străduiască să obţină rezultate cât mai bune, aşa încât să poată spera la un loc cu bursă la facultate.
L-am cunoscut într-un moment de răscruce din viaţa mea, în care paşii destinului m-au purtat de-a lungul Văii Gurghiului. În vârful unui deal domol, sprijinită în coasta unei păduri liniştite
Acum ceasul mi-a sosit Şi eu lumea am părăsit. Un înger stă înaintea mea Şi eu las astăzi lumea − Astă lume străină…
