Inspiraţia
Tu esti a mea inspiratie, Port asupra ta o mare admiratie Read more ›
Tu esti a mea inspiratie, Port asupra ta o mare admiratie Read more ›
Lacrimile sunt diamantele sufletului, pe care ochii le tot slefuiesc, Si le transforma-n forme speciale, Care pe obraz ele topesc. Cele mai scumpe materiale,
Despre democrație s-au spus multe lucruri de-a lungul vremii și se spun la fel de multe și în zilele noastre,perora la un show televizat un politolog dâmbovițean de renume mondial
M-am schimbat. Personalitatea iniţială – care a cunoscut iubire, a cunoscut ură, a cunoscut înţelegere sau neînţelegere, fiind modificată de furtuni, de soare şi torente
nu am niciun motiv să-ţi dezleg universul din poante redundant, parchetul mai scârţâie ici-colo oglinzile tac şi te-adună până când
Mai zilele trecute a avut loc,la nivelul cel mai înalt al țării,o reuniune de taină cu participare selectă. Demnitari guvernamentali,senatori,deputați,consilieri prezidențiali,directori și manageri generali
Eu cred că Tu Te afli-n toate, În inimă,în cer şi pe pămant. În cupele de flori şi-n firul ierbii În vise,în speranţe şi în noi.
Simţi că ţi se taie respiraţia chiar atunci când mai ai foarte puţin până să ajungi la destinaţie. Simţi că îţi cedează toţi muşchii, toate vertebrele şi toate articulaţiile
Pământul trăiește lumina aprinsă Când îngeri păzesc semizei Se-nalță privirea văpaia apusă S-adapă în liniștea pașilor tăi.
Orice pe lume are un preț iar dacă ar fi să formulăm un principiu pe baza acestei afirmații atunci ar suna astfel: totul pe lume are un preț. Deci, nimic nu este gratis. Nici dragostea nu e.
Desigur, la primul contact vizual, ar părea că hainele purtate de o persoană determină o corectă sau nu primă impresie. Pe cât de importantă este însă aceasta
Eram copil şi-mi amintesc cum fiecare dimineaţă era o bucurie. Era bucuria începutului, cu fiecare zi care se ivea. Căci începea cu chipul zâmbitor al mamei şi cu perspectiva de
“Nimeni nu scapă de braţul lung al fiscului” – adaptare în versuri – La curtea lui Arthur, odată – Demult, în vremea-ndepărtată – Un mare cavaler trăia. Acel viteaz, John, se numea.
Portiţa, legată pe dinăuntrul curţii cu o bucată de sârmă, stă să cadă. Nu fac eforturi prea mari să o deschid. Mă latră un căţel, mai degrabă speriat de apariţia mea
O foaie… O pensula… Culori … Artistul Tu si arta… Tu , pacatul ! Tu, cel care vei viola puritatea plansei… Sunteti doar voi doi in camera. Cine ?
Nu voi scrie o poezie de amor, Caci dacă deschid registrele Revine sentimentul de dor, Care-mi trezește toate vintrele.
Îmi e dor de ea. Mereu era acolo când aveam nevoie de cineva. Mereu mă primea cu brațele deschise ascultându-mi până și cele mai adânci povești și mă învelea în brațele-i calde
Fără teatrul măștilor ,nu mai pot să mă ascund, Și am să fiu să rămân sincer ,cu mine să lupt, Tu nu ai teamă copile viața asta e o iluzie, Nimic nu există,tu ești tot,nu trăi confuzie,
Picăturile reci de ploaie se izbeau rapid de chipu-mi înghețat. În răcoarea nopții pași-mi răsunau zgomotos pe caldarâm, deranjând liniștea mormântală ce se așternuse pe străduța îngustă și pustie. Ici colo câte un felinar singuratic
-Dar, doamna mea, nici azi Şi-n nicio altă seară, Să curm a tale suferinţi Nu pot, Căci viaţa mea e neagră, e murdară, E rău în ea… -Dar rău este în tot!
Clasa a VIII – B se afla la ora de matematică. De la catedră,profesorul,un om în vârstă,cu ochelari pe nas și barbișon de aristocrat numea din când în când,după catalog,câte un elev. Era de față și un inspector școlar cam… Read more ›
Era o dimineață caldă. Mai caldă decât în mod normal, pentru miezul lunii ianuarie. Mânat de un sentiment ciudat, Adnan deschide computerul. Își verifică e-mail-urile. Patru necitite.
Povestea scurta, concisa dar pe atat de simpla si modesta a unui incredibil om al strazii. Read more ›
Nu ştiu de ce o slăvim ,,de ziua femeii’’. Nu ştiu de ce nu o putem slăvi în fiecare altă zi. Sau de fiecare dată când este, cu adevărat, femeie. Iubeşti femeia pentru că este frumoasă ?
Ce poate fi mai minunat ca glasul ce mă cheamă În miez de zi, cu a ei voce caldă, Ce poate fi mai minunat ca tine, Mamă? Iubirea-n ochii tăi, de-a pururi mi se scaldă.
O claie de păr de culoarea castanelor coapte, o pereche de ochi verzi, iscoditori, o gură acoperind o jumătate de faţă într-un rânjet mai mult diabolic decât îngeresc
Nu ştiu care este cauza care îmi plimbă prin minte, de câteva zile, expresia asta, ,,neica nimeni’’. La o primă documentare -evident, sursa, care deja a devenit clasică
– Într-o lume atât de cufundată în întuneric voi putea eu să fiu o scânteie de lumină? Întrebarea aceasta şi-o punea în fiecare seară Steluţa-Argintie
Am privit prin telescopul visului și am ajuns într-un loc unde nici vântul nu mai bătea, ci Doar urletele minții mele glăsuiau vacarme indeslușibile.
1. Stau şi mă-ntreb , atât de tare doare ? Aş vrea să cred , că pentru mine , te-ai arunca in mare Dar nu pot face asta , te văd schimbat mereu
Balerine albe grațioase dansează intr-o pădure luminoasă.Ce peisaj de basme,contrar realitații unde ma simt blocata in mizerie.Rochii albe vaporoase,parcă le văd fluturând într-o pirueta perfectă
La tot pasul îi întâlnesc. La tot pasul, în stânga, în dreapta, mă lovesc de oameni. De oameni pe care, cu o încăpăţânare înnăscută, mă ambiţionez să îi înţeleg, să le acord prezumţia de nevinovăţie
Rodiile se trec precum ochiul trece Pe pământ păcatul se întrece Pașii albi ai vorbelor desculțe Se înnoadă peste lacrimi multe
-Vasile, vezi? Vasile nu vedeam mare lucru. Prin ceața deasă, luminată slab de cerul întunecat, deslușea doar apa neagră a lacului, pe care barca de lemn plutea aparent în derivă
3 x șapte Stop cuvinte , mai mult fapte Secol negru , tragi pe coate Politică , batjocură , nedreptate Călugări cărunți cu crucea-n spate
Joi dimineaţa, după ce îşi luă micul dejun în tăcere, nouă ouă crude de prepeliţă şi o lingură de miere de albine, Vipus s-a trântit cu toată greutatea sa în fotoliul moale bătut
Intermediarul… Ei, cu acesta este o poveste veche. De numai 25 de ani, e drept, dar cert este că a devenit efectiv un fenomen. Fără el nu se publică o carte,
Dorința naște ideal O limbă oarecare, Mai bine una de hotar În schimbul a ce are.
Sătulă până-n gât de răutate Și de ochii răi si veninoși, De inșii cruzi și invidioși, Îmi mut privirea către o altă parte, Unde poți vorbi numai prin șoapte.
Ştiam şi eu, ştiai şi tu, c-atât de mult ne potrivim încât firesc e să ajungem, demenţial să ne iubim, să împlinim cu avântare un ritual de armonie
După părerea mea, timpul este cel mai important lucru pe care îl avem. Timpul schimbă oamenii, dar oamenii nu schimbă timpul.
Mă scufund in abis, Parcă-i un vis. Trupuri moarte. Trezește-te la realitate! Ce rece e dușul ăla,
Sunt inconjurată de piele, De priviri goale…aproape inexistente. Prin vene sângele nu mai curge. Mișcări incontrolabile. Morți vii. Mașinării fără suflet.
Încă trăiesc în legea firii , Lupt în numele neștirii , Scriu ce simt sub , lună plină , înviu când totul , se termină De ce să plec?
Ziua se anunța liniștită la postul de poliție. Așa cum se întâmpla,de obicei,mai în fiecare zi. Doar din când în când se ivea câte un caz. Minor însă
Debităm cu o bucurie. Credităm cu o tristeţe. Debităm cu o satisfacţie. Credităm cu un eşec. Debităm cu câştigarea unui prieten. Credităm cu pierderea unui prieten. Debităm cu o floare. Credităm cu un spin.
Ieri nu eram aici şi nici nu-mi era aşa frig. Stăteam într-o bibliotecă veche, pe ultimul raft de sus. Puteam vedea tot de acolo: fereastra care dădea înspre grădină- o grădină mare plină de flori, focul din şemineu, pe care… Read more ›
Carnală poftă mă pândeşte, de-a gândului stârnire uneori. Şi Doamne, Tu voinţa-mi ȋntăreşte, s-alung al’ trupului vâltori. Şi nu ar trebui să-mi pese, de-a omului vorbire ȋmpotrivă, Căci cine ştie-nsemnătatea asta, nu caută-a face din bârfire stivă.
Sfârşitul multor mari scriitori se află sub pecetea tainei, având implicaţii în sfere înalte ale societăţii acelor vremi. Putem aminti astfel pe A.S. Puşkin, Petofi, Garcia Lorca, Fr. Villon, Ovidiu, dar şi Eminescu, Marin Preda… E vremea ca profesorii de… Read more ›
Dumnezeiască şi-nfricoşată minune privirii, Gândului spaimă privindu-l de-aproape, Fântână şi moară a vieţilor noastre terestre, Bunic şi părinte cuminte-al planetelor toate… De-un milion de ori ca Pământul mai mare, Grade cinci mii deasupra, zeci de milioane-n
=Scrisoare către pământeni= Am lăsat pe Pluto în urmă. Tot mai frig e. Regele Soare n-are putere să dea nu căldură, Ci chiar gravitaţia slăbitu-i-a ca unui ajuns La anii târzii, când poruncile-s fără putere. Ieşim pe încetul din braţele… Read more ›
Neguri şi ceaţă-ncet se risipesc. Brumase greu. De spaimă, toţi castanii Îşi lepădară-n noaptea neagră Frunzişul verde ce-l primiră-n raiul Cald al verii duse parcă ieri.
Minotaurii se joacă iar cu furtună Ploaia cade în farfuria mea Astrele cerului se desprind furioase Neptuna mă strigă,mă cheamă E noapte și-aud țipete sugrumate. Cadență pașilor pe podea mă-nfioara Spiritele și Poseydon se joacă-împreună
Gândurile ei Cât de mult te-ai schimbat… Am trăit o dată o vreme în care dacă ți-aș fi adus aceste foi nu m-ai fi lăsat să plec de aici fără să obții promisiunea că ne vom revedea în curând. Acum… Read more ›
Gurile vântului, cu fălci deschise larg semănând a guri de lupi cu pumnale în loc de dinți, îmbrăcau natura în răceala pregnantă a visului. E drept că unele vise sunt calde în îmbrățișarea lor, dar nu și ale lui. Ilustrații… Read more ›
Iartă-mă, fir de iarbă, dacă te-am smuls brutal, în loc să te preţuiesc pentru seva ta , pe care o aduci din pământ, către mine, alimentându-mi viaţa… Iartă-mă, rază de soare, dacă m-am ascuns în umbră, şi nu am rămas,… Read more ›
Ce este viaţa? Viaţa este privilegiul pe care n-il oferă Dumnezeu. Dar oamenii văd viaţa diferit. Aşa-s oamenii. Fiecare are viziunea sa. În acest caz, cel mai bun exemplu, n-il oferă sfatul următor: “Priveşte întotdeauna partea plină a paharului”. Dar… Read more ›
Cine crede că într-un spital e numai amar și jale se înșeală. Amarnic. E adevărat,în saloanele pline cu bolnavi nu poate fi vorba de o atmosferă precum la o nuntă cu lăutari vestiți și daruri consistente sau ca la o… Read more ›
In natura as vrea sa fiu Sa privesc peste pustiu, Peste satul cel din vale Si peste padurea mare.