” De Crăciun, toată dragostea și bucuria pe care o dăruiești celorlalți se întoarce, în mod miraculos, înapoi. Cu cât dăruiești mai mult cu atât vei fi mai iubit.”

Bătrânul preot şi-a aruncat năvodul privirilor asupra celor din biserică, apoi le-a vorbit pe un ton aspru, acuzator: – Puii de viperă cred că

Afara ninge.Parca si zapadasau fulgii au miros de tamaie.Intri in biserica.Drumul e anevoios.Pasii lasa urme .Batranii ajung greu.Clopotele se aud de departe.

Moş Crăciun, îţi cer şi ţie ce i-am cerut şi lui celălat moş de dinaintea şi de asemnea tot asta cer zi de zi şi lui Doamne Doamne în ultimii doi ani, vreau ca mama să vină acasă

Un grăunte mic şi galben sclipi în întunecimea camerei, orbindu-mă cu lumina lui. Fâşâitul care veni din alunecarea lui spre fundul de sticlă al coliviei transparente în care se afla

Suflet…Da este bine! Suflet! Cum as puta să-i dau un sinonim mai bun eternitaţii , ce o defineste mai bine decat ,,suflet? E nevăzut şi totuşi credem în el

Si oare ce poti face cu mainile astea doua, prea slabite si tematoare de a ridica valul banalitatii rutinei, in momentul in care realizezi ca viata ta este martorul pustniciei tale ?

Un tată se plimbă cu fiul său pe bulevardul principal din oraş. Copilul priveşte în jur stingher. După un timp se adresează părintelui său:

Era o iarnă geroasă. În șemineele din fiecare conac, limbile de foc jucau vesele, în timp ce stăpânii închinau un pahar de vin cu vecinii în fața focului

Mănușile albe din dantelă erau de mult uitate pe măsuță. Se auzea doar aerul ce îi intra in plămânii  goi și undeva, pe fundal, sunetul ploii. Trupul ei alb era ascuns in baldachine și  matase

Jurnalul unui mort: Unde-s îngerii? Îngerii chiar există! I-am văzut eu! O lumină albă ce completa un cer negru şi fără de nori.

O horă de coduri îmi lovesc dureros retina, până înăuntru, în vise. Limitele sunt pe dos și de gumă. Numere pocite formează spire subțiri, spirale și sfere.

Era năucit de împrejurimile scânteietoare și zgomotoase. Ar fi vrut să guste un pic din lumina lăptoasă care îi aureola vedenia, dar nu era cu putință; nu era un cadru, nu era materie

Doar sub talpa mea crapă liniştea nopţii în mii de cioburi împrăştiate pe frunzele toamnei!Îmi sângerează fiecare deget…iar talpa plânge sângerarea lor în simfoniile nopţii cu Chopin

“Libertatea e un cuvânt ce bântuie şi hăiţuieşte mintea oricărui om care a cunoscut măcar odata mângâierea aspră vânturilor ce străbat codrii. Libertatea e un cuvânt ce a stat măcar odata

Păianjenii, asemenea poftelor carnale, te prind în plasă şi se întind cu repeziciune peste muşchi, tendoane, oase, păr, după care încep, exasperanţi, sarabanda înfăşurării.

   Am privit soarele palid de octombrie, îmi scălda chipul juvenil, ușor înfrigurat, în razele lui stinghere. Simțeam vântul dinspre miază-noapte mistuindu-mi obrajii trandafirii

Aramiul frunzelor se estompa in negre suparari ce il inabuseau pe tanarul roman, impresurandu-l cu molcome zvacniri de alean ranit. Isi simtea tamplele reci, umede si apasate de o greutate fatidica

Și cad. Mă îmbăt cu libertate dar alcoolul ăsta duce la o comă dulce. Ți-am zis că o să cad, și tu nici nu te miști, vrei să mă lași să mă învârt amețită în semicercul libertății.

Drumurile pe care se antrena Teofil Samoilescu suferiseră profund în ultimii ani, datorită influenței celor  aflați la putere care dădeau contractele pentru asfaltare în funcție de dimensiunea plicului pe care-l primeau

,,Nefericiții…” își spuse îndepărtându-se de fereastră…,,ah! Ce polemici deșarte… ce idei!” Deschise ușa salonului și dădu de agitația de pe holurile spitalului…Pacienții veneau și plecau, indiferent cum…

Hotărât lucru, nu-i plăceau deloc serpentinele, drumul de munte i se părea periculos şi stupid. „Mai bine la noi, la câmpie!”, gândea Ion Ionescu în autoturismul său „Dacia 7349”, când motorul i se opri brusc. Cobori, luă din portbagaj singura… Read more ›

Omul, mai întâi de toate, este animalul al cărui instinct este rațiunea; el nu suferă de boală cât suferă de sănătate; este animalul care atunci când vorbește, înjunghie prada cu vorbe

Valurile de mătase azurie se zdrobeau de stâncile ascuțite ca niște cuțite. În lumina soarelui ce se îneca în marea sângerie, pistolul marchizului de Sance strălucea nemilos

Lucrarea reunește gânduri din experiența proprie, unde prietenia nu mai are niciun secret față de ,,victimele” sale. Read more ›

Închid ochii si ma las purtata de gand…Mă aflu in cetrul minţii mele unde tacerea capata un ecou surd. Prietenia este un cuvant sfant. Încep prin a spune ca prietenia înseamna un suflet in doua trupuri

S-a ȋntins pe covor cu picioarele ȋndreptate către fereastra deschisă şi ,inspirȃnd puternic, şi-a ȋnchis ochii, clipind frenetic. Ȋncă nu ȋi venea să creadă.

Seară de seară, dimineaţă de dimineaţă. Adică.. zi de zi. Sunt tânăr, sunt în putere, am tot viitorul în faţă… şi totuşi. N-am decât o prietenă adevărată. Când nimeni nu mă întelege, doar ea este acolo cu mine

Mirosurile de medicamente îi înțepau nările. Pironit în scaunul incomod, Daniel asculta ecoul pașilor grăbiți pe lungile coridoare. În curtea spitalului soseau adesea ambulanțele cu