Hotarul catre Dumnezeu
Pornind de la ideea de suflet Marinarii au transformat Cuvinte in mari Apoi le-au aruncat in adancuri
Pornind de la ideea de suflet Marinarii au transformat Cuvinte in mari Apoi le-au aruncat in adancuri
Linistea se asternu peste sat Dintr-o data la capatul ulitei Cativa copii se luptara cu cirese Miros incins de mere coapte venea din
Ciuturile nu mai au apa Dau pamant la oameni Ca sa le treaca setea Pofta de apa sa nu le arda
Cristina. Cristina era prietena ei încă de pe vremea când ea era cu Doris dar ei i se pă- rea că o cunoaşte de o viaţă. Era o femeie frumoasă şi rafinată, un rafinament aparte căci ea era o anti-feministă… Read more ›
Cade cerul in-un colt de apa Iau galeata poleita-n stele A scapat lopata intr-o groapa Scaparand poemele rebele
Dragi cititori am deosebita placere sa anunt castigatorul lunii august: Mihaela Suciu cu creatia – Cinci minute
“Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod”.Este un bun inceput prin care poate fi definit termenul PRIETENIE
„Deşi nu am trăit în mintea unui optimist pot spune că acesta conştientizează la fel de dramatic momentul ciocnirii gândurilor abstracte numite generic –de dor”
Mână in mână, locul de joacă perfect era nisipul tălpile prea tare nu ne deranja, cu el si soarele simţită îşi făcea prezenţa
Nu te-am văzut de mult la față între noi se crapă de ziuă pe bani puțini ai ascuns în piața roșie soldații desăvârșiți
“imi place marea, are personalitate” – L-am simțit. S-a trezit acum jumătate de oră; e prea neîndemânatic când vrea să fie liniștit așa că a reușit să verse cafea peste covorul scămoșat Read more ›
De mult nu am mai simţit prospeţimea aerului, de mult sufletul meu nu a mai fost atins de o persoană care să vrea să mă înţeleagă, să mă cunoască, să îmi răsfoiască gândurile pagină cu pagină
Dacă aş putea, aş alege să fiu o fantomă , pentru că ţie nu ţi-ar fi teamă de mine. Dacă aş putea, aş vrea să fiu invizibilă
Caut anotimpul regăsirii.Visez la o linişte sufletească pe care tu ai putea-o inunda cu cuvinte de dragoste.Unesc inima cu sufletul şi fac peste tot notiţe, degeaba
Lumina pătrunde timid prin draperia albă şi deasă. Din când în când, câte o pală de vânt vălureşte faldurile impozante ale acesteia
În liniştea răcoroasă a nopţii ţăcănitul maşinii de scris a fost înlocuit de bătăile majestoase ale tastaturii aflate în faţa unui monitor în mare parte alb
Un scârţâit… O cucuvea ce e pe post de ceasornic. Bătăile limbilor ceasornicului îmi dau senzaţia de pace, linişte, relaxare. Ce poate fi mai frumos decât să te odihneşti
Reprezintă toate visele şi speranţele vieţii. Am încercat să redau tot ceea ce ne influenţează, încântă sau ne produce teamă.
Read more ›
Visu-i aripa de înger Ce te apropie de cer, Te ridică pân-la soare
Personajul principal al lucrarii este innebunit de un vis in care fusese rpins in hora ielelor. Doar dansul calusarilor il mai poate salva. Read more ›
Lucrarea mea este un vis și o scrisoare care sper ca va ajunge la bunicul meu. – Copilăria nu este doar o perioadă din viață fiecărui om,este o stare de spirit Read more ›
Ţi-am prins o lacrimă într-un fir de nisip, ca o icoană ce domneşte în clepsidra gândului meu.
Zapada ninge Furtuni de viata noua Se ridica deasupra mortilor Viii au treaba Impart paine
Zapada alinta ingerii Trecerea sa-i fie mai aporape Tamaia o da de pomana Cu paine
Ce faci candela uscata De pamant tare strigata Numele-ti zacut in munti
Într-o viață nescrisă, Pe un vers negrăit, Stă o amintire Dintr-un vis șoptit.
,Nu se poate! își spuse închizând ochii. ,,Așa ceva nu se poate, domnul meu! Ce este acest spital? Ce mojicie, spuneți-mi ce joc jucați că să îl joc și eu!..
Avea nişte ochi mari, goi, mâloşi, ca o mare după furtună. Ştefan arata întocmai precum un bărbat frumos ce a pierit în urma unui înec. Era dascăl la o şcoală într-un oraş departe
Ia-mă și lasă-mă amintire… Deşi cartea pe care o cumpărase ieri de la Moş Ionel- bătrânelul simpatic care aduce adesea cărţi de la Bucureşti- era îmbibată de ceaiul de tei pe care doica i-l pusese pe noptieră
Majoritatea lucrarilor au de asteptat inainte sa devina clasice, dar absolut totul in “Visul din tren” este material pentru o opera clasica inca de la inceput. Read more ›
În vis ne iubim străine, îmi aduc aminte frâturi de vise pline de emoţii dar în care-ţi lipsesc ochii, sunt închişi
Dormeam adânc în noapte de decembre În vremurile mele triste, sumbre, Un dulce somn nu ştiu cum am avut
Zorii zilei așteptau cuminți după crestele munților începerea asaltului asupra beznei. Așezat la o masă, în cantină, își servea în liniște puiul cu cartofi prăjiți
Absurd privesc din nou spre noapte, Sperând stupid să te ating cu şoapte. Cuvinte zboară fără sens, încearcă…
Nimicite visele se sustrag din minte atent privite, par a fi părţi din suflet de toţi simţite , de puţini trăite …
Un vis frumos eu am trăit Plutind pe ale vieţii ape… Ce singură l-am făurit
Mă lovesc de neputinţă De noapte şi de clipe Mă încurc în biruinţă
-1- – Ioano, tu crezi în spirite, dubluri pe altă lume sau pe astă lume? – Ce naiba vrei să zici? Ioana îl privi sictirită. Mereu vii acasă cu câte o idee dementă.
Visul unei nopți fără tine… Delir crunt și un prezent care mă lovește sălbatic, încercând să mă aducă cu picioarele pe pământ. Capul oricum rămâne în nori
Si doar i-a zis mama sa fie mai atent; acum va intarzia la bunica pentru ca a facut pana la bicicleta. Ca sa fim sinceri, nu prea a fost vina lui ca niste copiii rai
Trecuseră câteva ore, care mi se părură a fi minute. Brusc mi-am dat seama că afară era deja noapte şi probabil că ai mei îşi făceau griji
„Aseară am visat trenuri, erau multe și multicolore și umbreau marea de oameni care își ducea împovărată bagajele. Aseară am visat trenuri și m-am trezit liberă
În stol de pribegiri pe culmea înnegrită, De-angoasă, clopote, tăcerea o colindă. Castă fericire, iubire muribundă
Domnica se aşeză pe bancă. Era locul ei preferat din parc: a treia bancă de la bazin, pe partea stângă. De aici putea vedea în linişte luciul apei, copiii gălăgioşi care se jucau
– 10 lei 50, domnișoară. – Din Centru până aici? Te-ai învârtit ca titirezu’ ca să mă furi în stil mare. – Atunci de ce n-ați mers pe jos? Eu îmi fac doar datoria…
Pe fiecare plantă din grădină au aparut pete după ploaia de ieri. Frunzele sunt hâde, mutilate, grotesc de schingiuite, ca niste oameni bătrâni murdăriţi de trecera timpului.
am trăit vreodată cu adevărat poate sunt imaginaţia vreunui poet obscur despre unii pe care-i numeşte oameni
gemea surprins în nepăsarea durerii înghesuit de grele imagini scurse prin crăpăturile visului
Piatra alba de pamant Glaul carnii cel mai sfant Apa sa te faci curata Sa ramai neblestemata
Ninge-ma pamant cu foc Laptele ce tii in joc Sa te stamperi peste moarte Foc de carne peste toate
Pe geamul atelierului improvizat lumina se prelinge lovind mese murdare de visele multor încercări. E linişte, toată lumea este plecată, numai muştele caută neobosite
Visam la stele si la nori, La ochii vii,la ochii goi, Visam si frunze ruginite,prafuite, Visam si iar visam.
Dragă mamă, Strădania mea de a birui în viaţă se sfârşeşte aici.Deşi clipa în care puteam să-ţi văd chipul mi-a fost furată, cu fiecare adiere a vântului prezenţa ta închipuită mă copleşeşte
Minuni…și câte elegii pierdute… Minuni…erese aruncate-n mare… Priviri nebune și gânduri străine.
Te caut în noapte cu șoapte deșarte. Te strig ca să vii, nu m-auzi ca să fii… Cu mine aproape.
Echilibru pentru încredere, pentru a vedea frumusețea pe care ne-o oferă viața – Vorbesc întruna de minuni, dar nimeni nu mă crede. Read more ›
Ioana a fugit din biserică zâmbind, râzând aproape. Spatele ei drept era încadrat de două bucăți albe de voal care fluturau pe umerii ei în bătaia vântului
Cîmpean Camelia – Maria, autoarea operei Și dincolo e dragoste, este cea care a castigat concursul din luna iunie; dupa cum e datina la noi am compus un mic interviu – cititi mai departe ce a avut de zis:
Mergând pe drum privesc de colo încoace, toţi deparcă stau pe ace,alergând şi urlând provocând dezastre,
Un cartier de blocuri ce nu este mai frumos şi nici mai urât decât cel de peste două străzi sau din oraşul vecin.