Ce sunt eu?
Ce sunt eu în astă lume? Unde umbrele separă,
Ce sunt eu în astă lume? Unde umbrele separă,
Nu-mi dă nimic… Şi totuşi de-ar putea, O, de-ar putea să-mi dea ce nu-i cer incă
Geamurile din spatele taxiului se aburiseră făcând imposibilă recunoașterea cartierului adormit pe jumătate prin care nămeții de zăpadă lăsau să se circule pe o singură bandă. Făcuse des drumul ăsta dinspre gară și se gândi că mult nu mai
Vreau să disec protestul tăcerii împotriva cugetului. Mintea mea fuge mereu spre suspiciuni. Divinizez sfera în care se eschivează perfecţiunea.
Nu de mult, pe la sfarsitul primaverii anului trecut ma plimbam cu sora mea prin centrul Bucurestiului. Ea fiind fotograf s-a gandit sa faca poze oamenilor de pe strada pentru a mai exersa. Pot spune ca am inconjurat capitala in… Read more ›
Oare să fi avut un vis, și am crezut în paradis? Când buzele n-i s-au
Mă aflam în satul acesta uitat de lume și ningea dezlănțuit. Cerul așternea pătură peste pătură de nea pe pământ, copaci și case. Oricât de mult am fi iubit zăpada, ne temeam că totul
Ziua Înăuntrul unei case , o încăpere în care singura piesă de mobilier este un jilț. Un tânăr oferă un interviu, vorbind despre
Timpul mă ia în galop spre tine şi picioarele calului nepotcovite scot din pietre scântei de dor. *** Îţi văd de departe ochiul, rotund ca un cerc, înconjurându-mi spinarea pe care au făcut cuib rândunele, şi mă dor umerii…prea multe… Read more ›
în gara tombală de la periferia oraşului e o tăcere deplină stau de cateva ore pe o bancă
pe nisipul fierbinte scald marea-n priviri, cioroii pe vîrfuri de cruci fac rugăciuni copiilor adormiţi demult, doar ecoul amintirilor suflă – zglobii prindeau valuri în mare şi pescăruşii cîntau serenade… picăturile au spălat nisipul, pietrele s-au topit sub greutatea apei… Read more ›
Imi place sa cred ca traiesc intr-o lume diferita de lumea de zi cu zi. In lumea mea inca mai exista frumusete, inca mai exista bucurie, inca mai exista sinceritate. In lumea mea oamenii inca se mai bucura de un… Read more ›