Mă rugase într-o seară să îi spun o poveste. Hai, spune-mi…Știi că doar așa pot sa continui. Îi plăcea să îl transpun în gandurile mele atît de pline, detaliate. Din toate călătoriile în care fusesem îmi era mereu greu să… Read more ›
M-am obişnuit, să spun, să cad în genunchi, Să aflu, că totul este iluzie şi minciună Şi gândurile cad, şi mor, şi nu se mai adună
De la primele ore ale dimineții într-o firidă situată strategic la baza peretelui pe care se odihnește o oglindă,a început să răsune necontenit un chițăit de îngrijorare. În acea mică deschizătura din perete,șoarecii și-au pus pe picioare un adevărat imperiu… Read more ›
Motto: “A respinge un fenomen,
La ora de dirigentie, doamna, ne-a povestit ca in judetul Sibiu se afla o casa care se presupune ca
Ridică privirea spre înalt
În catedrala din Ely
Descendenţa lui directă era flegma din mărul lui Adam,
Se apropie înserarea cu radiografii, pistili, stamine, amintiri,
Crispaţi de frica de ridicol Uităm că fierbe viaţa-n noi;
I Plouă. Încă 2 minute şi ceasornicul va arăta ora 12. Cu faţa lipită de geam, cu bărbia în palmă, oftează:
Se ţes plăceri apăsătoare în distanţa dintre noi Timpul se scurge în amontul primei atingeri În ochii tăi se derulează filmul ruşinos
Dintr-o privire Gândul tău a devenit glasul meu, Dintr-un sărut Tremurul tău a devenit pulsul meu, Dintr-o îmbrăţişare Braţele tale au devenit aripile mele,
Sunt eu, eşti tu, suntem noi doi? E trupul meu care te cheamă E sânul tău ce mă dezmiardă,
Dar ți-am auzit vocea.M-ai sunat,de pe numărul lui.Am răspuns,neștiind că am să te aud pe tine.O voce cam pițigăiată(nepotrivită cu imaginea pe care mi-o făcusem) care mă salută,mă intreabă pe un ton în aparență inocent
Eram în bucătărie și vroiam să vorbesc ceva important cu el, dar au venit ceilalți așa că am hotărât să mergem în dormitor pentru mai multă intimitate. El s-a ridicat primul, iar eu l-am urmat îndeaproape pe coridorul întunecat.
Tu eşti zi şi eu sunt noapte Făurim visuri deşarte, Ce nu se vor împlini
După o zi, o mie mai trecură. Se încreţeşte şi deşertul de căldură, Iar ochii crănţănesc pe-orbecăite
Tu, eros mut,nebun apari ca o căpuşă Şi-mi săgetezi amoru’ spre cea vie păpuşă Cu ochii de smarald şi părul lung ,bălai
02. Aprilie.2012. Către Victoria Popescu
te plesnesc peste ochi şi peste gura care vorbeşte prea mult peste chip
Au invins visele mele Nimeni n-o sa mi le ia Cerul iar e plin de stele
Trecând prin viață am învățat Că am venit în lume ca un dar Un plâns sfios,un dor nespus
Am o cutie magică! O cutie pe care nu am să o deschid niciodată. E ascunsă pe balcon
(o analiza subiectiva) Cred ca datorita iubirii m-am convins ca sufletul nu este o notiune abstracta. El exista cu adevarat si se imbolnaveste, ca orice organ si
într-o zi m-am trezit cu umbra lunii în privire patul era brusc prea mic să încapă tot sufletul meu
Într-un moment ca acesta, cînd nu mai găsesc o altă ocupație care ar fi mai plăcută, decît cea de a înșira sentimentele pe hîrtie, prefer să vă aduc bucăți din suflet și inimă, pentru ca să
Sub geana serii calde o mână se-ntrezare În ritmul ce o cheamă împreunas-ar palme Suflat cu flăcări cerul ascultă rugi sfârșite
Prima iubire este ca un drog. Pur şi simplu nu poţi scăpa de ea. Este prima dată când ai simţit ceva pentru cineva şi atunci te invăluie o senzaţie de care nu poţi scăpa în niciun fel. În cazul meu,… Read more ›
ne-am cunoscut noaptea, fiecare în umbra celuilalt.
Iubire – ce cuvânt măreţ! Mă porţi în rotocoale de fum, Mă trezeşti la viaţă şi mă adormi, iar şi iar,
Sunt în clasa a IV-a și sunt comandantă de grupă. Am șase colegi în subordine și învăţătoarea se uită frumos la mine … Îmi zâmbește! Astă vară am fost la rașchetat parchetul cu cioburi de sticlă și deși nu-mi terminasem
Fă-te foc şi pară, Fă-mi inima de iubire să tresară Fă-te ploaie sau vânt,
Atunci cand elementele s-au contopit Formand Universul mistic, infinit Soarele si Luna s-au cunoscut
Stătea în parc – ceva banal, Când s-a apropiat de mine, Şi paşii ei ca de cristal,
M-am uscat cum se usucă creanga – Copacul e viu și creanga uscată. Mă fac scrum,cum fila arzînd –
Crezând că mi-a murit iar poezia, Am vrut durerii capăt să îi pun, Crezând că a venit amară ziua Când nu mai am nimic lumii să-i spun. Crezând că mi s-a dus şi gingăşia De-a scrie versul dulce şi firesc,… Read more ›
Şi mai întâi a fost cuvântul, apoi piatra, muşchiul şi ţărâna, lutul
La Început Cuvântul a fost şi Cuvântul s-a Luminat în Om, în floare, în stele, în lună,
mă ademeneşti ca pe-o virgină prima dată cu poveşti defecte naivă
Ea îi întinse braţul gol. El culese cu
Trecuse şase zile de când bătrânul Emil îşi schimbase „locuinţa”. Dăduse intrarea a doua a blocului cu zece etaje, pe un garaj dărăpănat. Nu i-a trebuit mult să şi-l
Dar care început? Nimic nu e schimbat, nimic nu e nou, nimic nu mă impresionează. De ce oare? Am analizat aceasta întrebare zile la rând fără să găsesc un răspuns clar. Am preferat sa spun mereu
Mi se spune des că poate nu e timpul meu. Dacă-i aşa, de ce mai port la stânga, 24/24, un ceas? Şi culmea culmilor, mai e şi roz. Nu-i un paradox ăsta? Păi, e! Despre dreptate/nedreptate
E cel mai greu. Stiu ca e , pentru ca e un inceput. Orice poveste de dragoste are unul.
Iși rostea povestea cu o greutate inefabilă, cuvintele parca voiau să rămână în mintea și sufletul lui Beth, ca mărturie doar pentru sine: “Ca oricare alt om,
O poveste…o poveste e ca o raza de soare, ce dupa o furtuna, strabatand ceru-n lung si-n lat,aratandu-si aripile nu inceteaza sa dainuie.
Pe malul lacului, Din marginea satului Ea sărută gura băiatului
Raul clipi. Camera în care se află Raul este visul oricărui familist convins care cochetează cu ideea de a deveni burlac.
mai tot timpul îmi vorbea de nordul lăptos, totul se distinge ca având forme dinamice, variaţii senzuale, totul este dincolo de metafizic
Vântul sorţii uneori aduce norocul şi alteori îl goneşte departe de noi, omul aflându-se mereu între speranţă şi teamă.
Femeie (femei) s.f – 1. Persoană matură de sex feminin. -2. Nevastă, soţie, muiere. -3. Persoană de sex feminin căsătorită.
Nu trebuie sa ne gandim prea mult la sensul logic al acestei propozitii.Dimpotriva.Nici nu are sens.Nu exista o
E evident: te naşti nepregătit, neinstruit, fără abilităţi motrice, fără concepte, fără reguli, doar cu
Cand ma aflu pe-o pista ghinionista si-mi atarna soarta de-o ata, simt ca nimic nu mai exista in afara de puterea prezentului. De aceea, dintre puterile multe, prefer Puterea momentului, menita sa ma ajute sa trec mai usor prin viata.… Read more ›
Închid ochii şi răsuflu adânc.Aceats lume e prea săracă în idei.Să creăm alta! Realitatea fadă dispare în neant, se dizolvă după ochii mei strans închişi.Mi-e frică.Unde voi ajunge?Cât de departe voi călători cu mintea?Cu acel univers nem[rginit, deschis mie şi… Read more ›
* E un oraş boem cu clădiri îngrămădite unele în altele ca într-o horă arhitectonică a vremurilor trecute. Palatele în stilul secolului al XIX-lea, catedralele gotice, bisericile trecute prin repetatele focuri ale năvălitorilor, muzeele şi numeroasele ceasuri mecanice creează acea… Read more ›
Daca ar fi sa ma intrebi ce sunt aspiratiile,ti-as spune ca sunt nevoi camuflate ale sufletului.Suntem fiinte bipolare formate din trup si suflet si fiecare parte a entitatii noastre are nevoie de hrana ,fie ca ne referim la nevoile trupului… Read more ›
Pe-o masă prăfuită stă Paharul meu Şi-l sorb de-o veşnicie Din priviri Nu pot să-l beau, n-am voie Paharul acesta plin cu durere O să mă contorsioneze, O să-mi spargă sufletul. De-o veşnicie aştept Durerea se metamorfozează lent Au murit… Read more ›
Când timpul m-a-ntrebat: “Credeai că o să scapi?” I-am răspuns sincer că bătrâneţea
