Picturi miscatoare
Suntem cu totii picturi miscatoare Expuse in muzeul lumii De un artist necunosct se pare,
Suntem cu totii picturi miscatoare Expuse in muzeul lumii De un artist necunosct se pare,
Promovati-va articolele cu ajutoru nostru – promovam creatia literara de toate felurile –
CitesteAsta revine cu un nou format si noi surprize! Read more ›
Stimati cititori am deosebita placere sa vi-l prezint pe Sorin Vânătoru autorul operei “Pentru literatură – sau beţia nimicului”
Dragi cititori am placerea sa anunt castigatorul lunii ianuarie-februarie cu tema “Creatie” : Sorin Vanatoru cu opera “Pentru literatură – sau beţia nimicului“
Dragi cititori am intrat in postul Marelui Paste post care dureaza sapte saptamani in care toti credinciosii care vor sa posteasca ii rog sa faca asta pentru sufletul lor
A fost odatǎ un urs flǎmând. Într-o zi , Ursul s-a întâlnit cu un vrǎjitor. Vrǎjitorul i-a spus sǎ intre într-o groapǎ în care este o comoarǎ.
În zori, pe cer, o stea a răsărit ca-n povești, Era Luceafătul din neuitatul Ipotești. Cu plete-n vânt, prin codrii seculari, el alerga,
Era cu adevărat un batran ciudat.Traise de cand lumea pe strada Iasomiei Nr. 9. Toata strada il stia ca pe un om tafnos , educat si care rareori iesea din casa lui
Nu ştiu dacă există zece milioane de îngeri şi nouă milioane de diavoli, ştiu numai că Dumnezeu se cîştigă prin muncă !
Vorbirea teologică, bine antrenată în sofistica grecilor antici, în logica dialectică, în confuzia planurilor, şi în cameleonismul intelectual
Sînt împotriva literaturii. Împotriva colesterolului ei, care începe s-o lenevească, împotriva spiritului ei feminin, care ţine cu orice preţ să ne seducă
Asta e povestea mea…sau poate a ta, a lui…a oricui. Ba nu. Nu e povestea nimănui. E doar o sumă de alegeri proaste care cu greu ar putea alcătui o poveste.
Să vă explic cum văd eu realitatea. Ȋntr-un fel viaţa. Cu excesele, cu nemăsurarea şi cu nesăbuinţele noastre.
Prima dată am cerşit. Timpul. Vestalele tăcute ale antichităţii nu au putut fi mai umile decât ruga mea.
Domnul Iisus Hristos a fost rastignit pentru pacatele noastre. Cei mai multi Sfinti Mucenici Apostoli si alti Sfinti care au trait in pacat si au intors fata catre Dumnezeu
De o săptămâna tot încercam sa pictez un tablou. Nu aveam talent la desen sau cel puțin nu credeam ca am, dar dintr-o toana de marți seara am zis ca trebuie sa încerc sa fac ceva
O scurta dezbatere asupra conceptului de “creatie” intr-un cadru futurist, drag mie. Read more ›
Gradul de flexibilitate al caracterului este invers proportional cu intensitatea si numarul principiilor de viată. Cunosc multe persoane
Legenda spune că la început au existat două mari Imperii – Valdyr și Dreyri – construite pe două mari planete… Unul dintre imperii se născuse din soare
Simpla mea creaţie Este o atracţie Şi o inspiraţie, Ce cade-n dizgraţie
Dragii mei cititori sa stiti ca Dumnezeu ne iubeste pe toti cei care ne rugam Lui si facem voia lui.In spatele nostrum au fost multi Sfinti mucenici care cu sangele lor au luptat pentru adevarata credinta
Am descoperit târziu bucuria de a trăi Aripile mi-au fost frânte prea devreme Am căzut din zborul lin și feciorelnic amânându-mi-se visele ce vise
nu întotdeauna mi-am luat faţa cu mine uneori îmi luam din cui şi masca, dar de fiecare dată, ochelarii, cartea şi bastonul
Motto: ”Realitatea este o creație a exceselor, a nemăsurării și a nesăbuințelor noastre” – Emil Cioran In-spi-ra-ți-e! Prima mișcare.
Poezia prezintă starea sufletească a unei persoane care a suferit o despărțire sau starea care i-a fost produsă de o iubire neîmpărtășită. Read more ›
După ani întregi de trudă, Zile lungi, chiar nesfârșite, A găsit ce saq ascundă: Niște vise răvășite.
Să ne-nchinăm întâiului Olar Ce-a rupt din malul mării lultul Şi-a modelat în noi Asemeni Lui… şi sufletul, şi trupul.
S-a făcut tîrziu, e noapte, Vîntul îmi aruncă-n geam Picături de ploaie, parcă Toate eu le cunoșteam.
O lupta absurda a eului si a fiintei, o dilema perena.
Read more ›
Un pictor îşi prezintă operele la o expoziţie proprie. Succesul este şi el invitat, reuşind să satisfacă pe cei prezenţi
O poezie de dragoste , dor dar si suferinta! O poezie care-mi trezeste fiori adinci de sentimente! Read more ›
Explozia de versuri mă-nrobeşte, Sunt sclava poeziei pe pământ, Căci versul ei mă cheamă şi-mi zâmbeşte Şi îl scriu iar, cuvânt după cuvânt.
– Nu vrei să vii cu noi, în curte, să stai puţin pe litoral? m-au invitat nişte persoane care-mi fuseseră prezentate de curând şi pe al căror nume în cel mai bun caz le încurcam, dacă nu se spălaseră din… Read more ›
Familia Newton a adus pe lume doi gemeni pe Marco sip e Ruben intr un mic cartier din orasul New York in 1977.Alaturi de familie se alaturasera rudele si bineinteles
Maica Sfanta; din cer priveste; iar ochii si i a deschis; si o lacrima dintr o icoana;
Cu pace asa: sa-L Inaltam pe Domnul care iubeste smerenia si inima celui drept;
Oare cât este ceasul?… Am ajuns mai repede. Întotdeauna eu ajung mai repede, măcar de aş fi o bună maratonistă m-aş bate pentru primul loc cu profesionişti. Dar eu, eu sunt spectatorul
la o masă întunecată în odaia mea de paie stau de vorbă cu a mea umbră, îmbrăcată în negre straie, nici că ar vrea să vorbească, nu mă întreabă nimic,
nu întotdeauna mi-am luat faţa cu mine uneori îmi luam din cui şi masca, dar de fiecare dată, ochelarii, cartea şi bastonul
‘’Pictura este o taină pe care n-o descifrează teoreticienii sau ideologii” CORNELIU BABA
Lumina orbitoare a lămpii îmi deranjează partea dreaptă a feţei iar din stânga, de la fereastra între-deschisă pot auzi câinii întunericului ce şi-au făcut loc prin liniştea nopţii
Roşu, albastru, alb, toate culorile, sunt adunate intr-un pahar, pe raft. * Era destul de amărâtă când s-a măritat, a doua oară.
Suntem creaţie. Creăm, la rândul nostru. Totul, in jur, este creaţie. Noi inşine am fost creaţi. Cum, de către cine ?
Așezat pe o jumătate de bordură spartă, rămasă stingheră pe margine de trotuar după repararea șoselei de centură, privea gânditor înspre gardul ce împrejmuia talciocul de mașini
Un cant de dor; Se aude in departarre; Cucai tu nu mai esti langa mine; Sa-l ascultam impreuna;
Te-ai ratacit cu zar ea; Pe cerul cel mai senin; Plecatai pe curvcubeul; Ce venise dupa oploaie;
In toiul noptii; Ma trezesc; Si in pat un crin zaresc; Si o scriosare de adio;
Tu esti tatal poeziei Eminescu te numesti Si prin ale tale versuri Ai facut sa stralucesti
“Să nu-mi dai deoparte cuvintele, să nu le împrăştii cu latul palmei ca pe nişte firimituri rămase pe masa festinului tău. Ele doar se aliniază ascultătoare
Aş vrea să fiu o lumină albă ce prin tine trece, Iar tu să fii un filtru colorat ce mă reflectă vie Aş vrea să mă transformi în lumină caldă din rece
Dau viata a mii de cristale Din lacrimile mele amare… Si se nasc sunete fine
Poate-i gândim,sau poate că nu, Atunci cand scriem ,eu și tu, Poate-i de bine sau poate că nu.
Lumina ștearsă din încăpere deștepta umbre jucăușe surghiunite pe pereții bibliotecii în care mă aflam. Mâinile grele mișcau paginile unor antice cărți, una după alta
Consider că toți am fost creați , mulți uităm printre alte gânduri sfâșitoare care croiesc în mintea noastră aceea pânză a încețoșări Creatorul și că puțini mai creăm ceva
Te transformi în cerneala ce curge din peniţa stiloului meu. Te transform în cuvântul ce-l scriu cu litere şi mici şi mari. Însă, înainte să te las să te transformi
„Stele. Soarele. Universal. Toate sunt creații divine ale lui Dumnezeu. Dar oare sunt singurele? Nu. Omul. Omul este cea mai important creație a Sa. Dar oare, suntem singuri?”
La moară sacii cu făină, mulţi, albi, stăteau grămădiţi – maşina-mandibulă nelăsându-i
Lăsat în grădina cu mere, anume slobod , unui mustang, nu-i veni să creadă în libertate… Iarba, mult prea crescută, chiar trecută
“peste codrii stă cetatea” unde tânăr Eminescu, „adevărul”’nalţă-n valuri Prin al doinei sacru cânt , printr-o liră –
Printre valurile tulburi ale nopţii Sufletul – pribeag, aleargă să cuprindă – Când ajunge-va, felia de pâine albă,