Episod
Într-o noapte amorfă, când peniţa deja scrisese, cerul s-a despicat în două
Într-o noapte amorfă, când peniţa deja scrisese, cerul s-a despicat în două
Îmi arde sufletul de întristare, Simt gândurile cum mă-ncorsetează, Iar trupu-n sânge se eliberează; Curg lacrimile fără încetare,
Leagănă timpul în poala învechită , plete de copil bălai cu roua dimineţilor în priviri.Se trezesc la viaţă clipe rătăcite , se adună în stoluri şi pornesc la drum , ducând cu ele noiane de-amintiri bizare .Sapă adânc, în sufletul… Read more ›
Nu mai privesc de la fereastră- Nici gândul în ochiul adânc-
Reflectez prin prisma trecutului şi tind să mă afund în amintiri. Pentru prima oară nu ştiu cum sau cu ce să încep. Mergeam alene ,pierduta printre gânduri,lăsând în urmă doar lacrimi.
Se ţes plăceri apăsătoare în distanţa dintre noi Timpul se scurge în amontul primei atingeri În ochii tăi se derulează filmul ruşinos
Dintr-o privire Gândul tău a devenit glasul meu, Dintr-un sărut Tremurul tău a devenit pulsul meu, Dintr-o îmbrăţişare Braţele tale au devenit aripile mele,
02. Aprilie.2012. Către Victoria Popescu
Au invins visele mele Nimeni n-o sa mi le ia Cerul iar e plin de stele
Plimbări însorite prin lanul de secară. Zile cu soare, chiar dacă la un capăt al lor legiunile întunecate stau gata să se dezlănțuie. Ne aruncăm în fiecare zi în gol, fără parașută. Credem în
Ciorchini de stropi de picături de ploaie Se scurg pe barba mea, Şi-aştept ca iarna să mă-ndoaie
Erau bidoane de un litru cu minciuni. „Priveşte sub capac!” şi mi-am luat ghimpe… Erau bomboanele de pom fără bomboane – de fapt, erau doar ambalaje goale,
la prima întâlnire tu ai tăcut. şi eu am tăcut.
Fă-te foc şi pară, Fă-mi inima de iubire să tresară Fă-te ploaie sau vânt,
Maria coborî din tren printr-o săritură. Fusese gata să-şi scrântească glezna, nefiind obişnuită să poarte pantofi cu tocuri înalte. Nu exista niciun motiv pentru care să nu păşească treaptă cu treaptă. Doar că aşa simţise
Al tău suflet curat Inima din palmă atunci mi-a furat. Am știut de-a doua zi
Crezi că mintea iţi va linişti zbuciumu din suflet, de fapt ea te minte. te amăgeşte , dar cand te vei intoarce la ea, la suflarea acestui ambalaj…la iubirea pe care o transmite , vei cadea iar in melancolie,dar
A început ca un sfârșit Și s-a sfârșit ca un început. Am văzut iubirea
Întuneric. Asta văd acum. Totul este negru, aflat în disperare ca marii eroi din poveştile narate de către mama sa. Eu nu exist, ceilalţi nu mai există. O viaţă întreagă ghidată de
Copiii sunt minunati! Copii sunt buni si inocenti! Povestile frumoase sunt intotdeauna cu si despre
Când singurătatea dă de-a dreptul,eşti pierdut căci e ca o boală care vrea să se
introducere inspirațională:Oare ar fi o extindere a egocentrismului meu sa cred ca toata lumea este
Închid ochii şi răsuflu adânc.Aceats lume e prea săracă în idei.Să creăm alta! Realitatea fadă dispare în neant, se dizolvă după ochii mei strans închişi.Mi-e frică.Unde voi ajunge?Cât de departe voi călători cu mintea?Cu acel univers nem[rginit, deschis mie şi… Read more ›
* E un oraş boem cu clădiri îngrămădite unele în altele ca într-o horă arhitectonică a vremurilor trecute. Palatele în stilul secolului al XIX-lea, catedralele gotice, bisericile trecute prin repetatele focuri ale năvălitorilor, muzeele şi numeroasele ceasuri mecanice creează acea… Read more ›