Categories

Archive

Omul care gândea prea mult

„Erau vremuri când (pe) aceste cuvinte înghiţite în sec acum, le puteam digera fără probleme.” Aşa se confesă receptorului, apoi închise brusc.

Trista bucurie

Ce dimineață alba e iubito Și tu ești raza de lumină Ce îmi aprinde-ntunecate vise

Romanul vietii mele de Denisa Andrei

        Capitolul I– Ani, pribegie şi somn „ Anii se vor lungi încet, încet cu tot mai mari paşi, dela oraş la oraş. Mă opresc cu ochii în huma seacă, mi se pare că anii aceştia de osteniri fără zare, Read more ›

De-ar fi iar ieri…

N-am crezut vreodată că voi ştii Că voi pierde în astă zi Legătura mea cu tine.

Stai iubire!

– Stai! Nu mă lăsa! Cu ce-am greșit? Așa ar fi trebuit să sune strigătul dispera

Pentru ce timpule!

Am strans usa sa-l palmuiesc Sa facem o intelegere, poate doua. Sa stiu pentru ce am dat lacrimi afara

La vie et la mort

VIATA ce cuvant minunat….Intotdeauna am privit-o ca pe ceva magic ,uluitor.Era muza ,inspiratia mea,era oceanul involburat de pasiune si intrigi sfasietoare din care culegeam ideile si le asterneam pe hartie.Fiecare an a fost precum fila unei carti mult ravnite,fiecare pagina Read more ›

Timpul

Oricat as vrea,nu pot da timpul inapoi. Sa zbor peste nori si ploi. Dar imi pot aminti ca pe-o poveste, Ce era atunci,ce acum nu mai este… Visez sa fiu copil din nou. Sa uit de tot c-o jucarie. Sa Read more ›