Se încălță leneș cu papucii de pâslă, încercă să-și tragă halatul pe lângă corp și se ridică greoi de pe fotoliu. „Unde or fi…? Ah… Deci aici…” Un firișor de fum începu să se lungească agale din țigara abia aprinsă.… Read more ›

Sună deșteptătorul. Sunt treaz demult. Și totuși nu opresc ceasul. Îl las să-și repete funcțiunea tehnică din cinci în cinci minute. O simt cum se mișcă în stânga mea; se încruntă dulce cu ochii închiși – sunetul îi gâdilă urechile,… Read more ›

până când am țipat cum nu mai țipaseră nici măcar părinții mei întunericul îmi dădea palme peste ceafă și se ascundea repede printre obiectele din vitrine sperând că voi înjura din toată inima mea de purice

Astăzi a fost o zi mohorâtă. Nu-mi place să-ţi spun asta, dar, din păcate, vara s-a dus. S-a aşternut toamna, parcă mai hotărâtă ca în alţi ani să-şi pună amprenta asupra României. Însă are şi acest anotimp frumuseţile lui; să… Read more ›

Au trecut multe primăveri de când stejarul stă falnic în mijlocul pădurii. Este un copac bătrân, însă reprezintă mândria locului. Trunchiul său gros, la umbra căruia se adăpostesc drumeții de căldura ucigătoare a

– Deşi ai sâni de silicon şi rochii scurte cât să ţi se vadă posteriorul ferm, nu mai ai lascivitatea aia statică, dacă mă

În stand by – întai a fost shut down: ,,Vă veți personaliza noile setări la încheierea travaliului depresiv”

A apărut de undeva din neant fără să-mi dau seama şi cu toate că nu avea prea mult timp la dispoziţie s-a oprit pentru câteva secunde să mă privească… S-a uitat întrebător la mine şi

Am tras ultima linie .Nu!nu are rost să le număr pe toate.După atâta timp pereţii par a fii din piatră, mă aflu în interiorul unei peşteri pe o insulă pustie…astă e adevărul…de 25 de ani trăiesc

Exista inca eroi? Da exista,in mod sigur si categoric.si asta deoarece noi putem fi acei eroi.nu trebuie decat sa fim oameni,sa putem sa-i respectam pe cei de langa noi,sa avem acel minim bun simt da e nu jena pe ceilalti… Read more ›

Am diluat nostalgia si am pus-o in oglinzi . Fiecare rama , o fotografie a trecutului . Sa ne amintim ca am fost oameni . Sa ne amintim cum agatam zmeie . Sa ne amintim ca ne permiteam sa facem… Read more ›

Viteza fara margini Gandul meu alearga, Si totusi lumea toata N-o poate traversa. Viteza fara urme Iubirea mea alearga, Si totusi galaxia N-o poate traversa, Viteza fara soapte Fapta mea alearga, Si totusi universul Nu-l poate traversa, Viteza fara de… Read more ›

Nu, nu este acel motto al unui jaf clasic. Nu este nici macar exercitiul de a alege una din cele doua variante. Poate ca nici unul din cei doi termeni nu are o consistenta suficient de reala pentru a releva… Read more ›