Categories

Archive

Autocunoaştere

Sunt asemeni unei veveriţe leneşe Ce se târăşte pe iarba udă, Rece la atingerile viermilor, ce mă trag Şi mă-mprăştie printre ruine

Casa Rosie

Este ora zece seara, pe o strada nu prea luminata din “Micul Paris” la numarul 69 se practica cea mai veche meserie din lume si anume “afacerea iubiri”, imi amintesc de

Atingeri pătimaşe

Te uiţi la mine de parcă ai vrea să mă devorezi Nu mi-e frică de privirea ta sălbatică, te rog să mă crezi Mă cuprinzi toată, mă imobilizezi

Iubire

Iubirea ta matase pura Suflet-ul m-il alina Ma privesti si nu vorbesti Doar te simt cum ma atingi,

Amprentă

Nu ştiu nici azi de ce cuvântul tău m-apropie mai mult de romanţa pământului ud Nu ştiu nici când braţele tale m-au arătat luminii Ştiu doar că nu mi-a fost de-ajuns să mă pot defini prin atâtea frunze galbene până Read more ›

Tempus edax rerum

Șovăiesc în fața subtilității slăbiciunii. N-aș crede în etern dacă nu mi-ar fi teamă de a mă trezi chiar mâine în neant.

Meriti doar ceea ce oferi!

Unii ochi care nu se vad se uita, in timp ce alti ochi care nu se vad isi vorbesc in tacere, rostind fragmente din amintirile pretioase ale vietii lor celor care sunt dispusi sa invete cum e sa fii om Read more ›