Pelegrinul
Am obosit visând o nouă dimineaţă, De prea mult cer sub pleoape privirile mă dor, Şi-n jur, cât vezi cu ochii, pământu-i plin de ape
Am obosit visând o nouă dimineaţă, De prea mult cer sub pleoape privirile mă dor, Şi-n jur, cât vezi cu ochii, pământu-i plin de ape