Afara ploua marunt si trist, rece si fara intrerupere. Simt cum cheful de a zambi sau de a rade se

Pe pereții sălii principale erau agățate capete de animale, iar deasupra ferestrelor

Reflectez prin prisma trecutului şi tind să mă afund în  amintiri. Pentru prima oară nu ştiu cum sau cu ce să încep. Mergeam alene ,pierduta printre gânduri,lăsând în urmă doar lacrimi.

Fotoliul mă cuprindea ca-ntotdeauna Ganduri incerte imi abuzau ratiunea

Cât timp ne vom simţi bine,foarte bine,atingând extazul acela puternic,aproape imposibil de controlat, vom avea parte de el,de Eros. Îmi place cum începe totul…Un act atat de profund şi de fierbinte,ca o

Plimbări însorite prin lanul de secară. Zile cu soare, chiar dacă la un capăt al lor legiunile întunecate stau gata  să se dezlănțuie. Ne aruncăm în fiecare zi în gol, fără parașută. Credem în

Motto: “Sufletul călătorește din veac în veac, același suflet, numai că moartea îl face să uite că a mai trăit” Mihai Eminescu Odată demult, Când TU erai o idee

În gară, mereu alţi călători. Acelaşi Ceas cu limbile strâmbe, măsurându-le trecerea. Admir cu nesaţ culorile toamnei şi-i mulţumesc lui Dumnezeu. Ştiu eu pentru ce. Lângă mine, orbul oftează. În ce culori vezi tu, omule, toamna? Câinele i se lipeşte… Read more ›

Tipul din titlul nu a cucerit vreo cetate sau vreun obiectiv militar! Era un tip ,,bine” cum se spune. Muncea alături de noi în mină. Nu era nici miner, ci un simplu muncitor. Asta nu-l împiedica atunci când era la… Read more ›