Ego de Eduard Zalle
În lumea viselor agreste
În lumea viselor agreste
Iubitul meu, în această zi Ne îmbătăm din cupele dragostei. Treptat îţi simt trupul aproape,
de Ioana Despina Camino Negura s-a dezbrăcat timidă, încet, sub atingerea catifelată a universului. În ritmul încins al iubirii, pe o muzică de şoapte. De sub rochia ei de matase albă, înceţoşată au răsărit o puzderie de
(opera in afara concursului) Azi am fugit prin tramvaie cu părul zburlit sub baticul de foc
Mă chinui de câteva zile să scriu ceva nou, dar se pare că muza mea e ocupată. Muza mea bea bere într-o bodegă obscură. Muza mea mă sărută şi apoi
Zâna dimineţilor aceste cu surâs sprinţar, şăgalnic, îşi întinse mâna, încet lăsând să curgă apa vie din izvorul nemuririi… Ridicându-şi fruntea către ceruri dulcea zână cu părul bălai îşi oglindi privirea în seninul blând al cerului, degetele-i cuprinzând măreaţă rază… Read more ›
Joc Black and White 2. Nu-mi place. E simplist. E limitat. E constipat. E complet diferit de ceea ce asteptam eu si restul de indivizi carora marketingul nu le-a spalat creierele cu prostanol si nu cred ca grafica = “joc… Read more ›