Viața este o succesiune de evenimente, Lungi și chiar stringente. Copil fiind, te joci pe-afară, Din zori si până-n seară,

Ce sunt eu în astă lume? Unde umbrele separă,

În somnu-i dulce-amăgitor O geană de lumină Mângâie-argintul pleoapelor

Vreau să disec protestul tăcerii împotriva cugetului. Mintea mea fuge mereu spre suspiciuni. Divinizez sfera în care se eschivează perfecţiunea.

Oare să fi avut un vis, și am crezut în paradis? Când buzele n-i s-au

Şi a fost prima clipă Când lumina am zărit-o Şi am ţâşnit în lume

şerpi care se încolăcesc pe umerii goi în cor de lacrimi sufletele noastre fac dragoste noaptea pe la colţuri de blocuri mâzgâlite de graffiti zace pe nicăieri trandafirul roşu din nopţi ploioase în cafeneaua cu miros bărbatesc miroase a tine… Read more ›

în gara tombală de la periferia oraşului e o tăcere deplină stau de cateva ore pe o bancă

pe nisipul fierbinte scald marea-n priviri, cioroii pe vîrfuri de cruci fac rugăciuni copiilor adormiţi demult, doar ecoul amintirilor suflă – zglobii prindeau valuri în mare şi pescăruşii cîntau serenade… picăturile au spălat nisipul, pietrele s-au topit sub greutatea apei… Read more ›