Aburi,urme,imagini neclare a unei vieți pe care nu o mai recunosc….asta văd acum prin fereastra ce reprezintă doar un zid între mine și realitate.Camera mea,aproape goala și vizitată de mirosul pastilelor puternice,nu mă mai recunoaște,făcându-mă să mă simt pustie.
Buzele nu-mi pot fi folosite ca obiect
Cine s-o gândit la şcoală, o luat-o ca atare
Ĩn fiecare zi,soarele ĩşi infiltreazã privirile indiscrete,cãutând o rãmãşiţã a vechii mele existenţe.
Ora 7 l-a surprins în braţele Alinei. O priveşte cum doarme şi pentru moment şi-ar fi dorit să fie altcineva în locul ei, oricine altcineva. Parcă de prea mult timp a fost numai Alina, dar ceva sau cineva parcă i-ar… Read more ›
Îmi plac lucrurile drepte Vreau să fim două laturi într-un pătrat Să am siguranţa că posed un refugiu stabil
S-au arătat într-o zi ploioasă de primăvară. Au săgetat văzduhul cu trupurile lor firave, s-au rotit de parcă erau bete de fericire-şi , apoi , au coborât pe pământul reavăn. Dintr-o dată s-au auzit strigăte :
Zăpada era un orizont rece de smoală. Paşii tinerei se afundau în stratul de nea şi cu greu îi putea desprinde din strânsoare. Ura iarna! Ura frigul! Ura zăpada! Totul în jurul ei era
Am o groază de nemulţumiri, de frici şi de dezamăgiri, şi toate sunt legate numai de mine. Te accept cu braţele deschise, te ador, om, am nevoie de tine ca să pot să îmi stivuiesc nefericirile peste tâmplele tale, am… Read more ›
Să fie lumină! Nopţii singurătăţii să-i fie pierire! Topindu-se , fărâmă cu fărâmă
Motto: “Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul?” Mihai Eminescu Plangeau in van catargele
Decad in negura pacatelor,urcand pe o scara imaginara, Sperand c-adoua treapta sa fie lumina ce ne da viata.
umbra din felia urii, solitară și îngustă se așterne-n funii trase pe sub burta de lăcustă ce mai tânăr!își împinge viața cu un umăr drept fruntea strigă jos cu
De curand a fost ziua mamei. Nu am mai socotit cat face anul asta. Proportia este doar aceeasi… M-am gandit insa la mama mai mult decat de obicei. Mereu ne-am inteles bine, dar de cand m-am asezat
Românii sunt ca bobul de grâu Atunci când este aruncat în altă parte. El moare ca să poată răsări din nou Și rod s-aducă chiar de e departe. Așa parcă-i plecarea lor din glie Căci simțind pericolul dispariției Si luptând… Read more ›
Sfarsitul saptamanii. O zi mohorata. Ploaia marunta si frigul patrunzator vestesc inceputul toamnei. Sunt la servici si in jurul pranzului nevoia de hrana se face simtita. Pornesc, impreuna cu o prietena spre cel mai apropiat restaurant. Pe drum conversez cu… Read more ›
