CĂTRE UN SCRIITOR
Se încălță leneș cu papucii de pâslă, încercă să-și tragă halatul pe lângă corp și se ridică greoi de pe fotoliu. „Unde or fi…? Ah… Deci aici…” Un firișor de fum începu să se lungească agale din țigara abia aprinsă.… Read more ›
Se încălță leneș cu papucii de pâslă, încercă să-și tragă halatul pe lângă corp și se ridică greoi de pe fotoliu. „Unde or fi…? Ah… Deci aici…” Un firișor de fum începu să se lungească agale din țigara abia aprinsă.… Read more ›
Când Dumnezeu a creat femeia, I-a dat tot ce se putea da…. Armonia trupului, asemenea unei zeiţe şi frumuseţea din suflet.
Atunci când nu voi fi cu tine, Să ştii că mi-am lasat parfumul Pe florile de iasomie.
Sună deșteptătorul. Sunt treaz demult. Și totuși nu opresc ceasul. Îl las să-și repete funcțiunea tehnică din cinci în cinci minute. O simt cum se mișcă în stânga mea; se încruntă dulce cu ochii închiși – sunetul îi gâdilă urechile,… Read more ›
(Domnului Andrei Pleşu, autorul volumului „Despre îngeri”) M-am dus la snowboarding cu sfinţii pe pârtia tristeţii neînţelese, rânjeau cu gura pân’ la cer părinţii
Se învârtea în cercuri…..din ce în ce mai largi, din ce în ce mai încet…
Ce sunt eu în astă lume? Unde umbrele separă,
Nu-mi dă nimic… Şi totuşi de-ar putea, O, de-ar putea să-mi dea ce nu-i cer incă
În somnu-i dulce-amăgitor O geană de lumină Mângâie-argintul pleoapelor
Ochii tăi înoată într-ai mei, două inimi bat în acelaşi timp şi vibrează în acelaşi ton…
până când am țipat cum nu mai țipaseră nici măcar părinții mei întunericul îmi dădea palme peste ceafă și se ascundea repede printre obiectele din vitrine sperând că voi înjura din toată inima mea de purice
Mă îmbrac cu liniştea caldă Din palmele gingaşe ale mamei
fericire… cu mâinile mele te-am strivit cu ele te-am alungat
Tu eşti acolo, eu sunt aici, suntem aproape şi totuşi departe Tu mergi si vii, eu te aştept zi de zi, noapte de noapte Daca n-ai exista in viaţa mea, Mi-aş pierde din suflet, increderea.
Oare să fi avut un vis, și am crezut în paradis? Când buzele n-i s-au
Mă aflam în satul acesta uitat de lume și ningea dezlănțuit. Cerul așternea pătură peste pătură de nea pe pământ, copaci și case. Oricât de mult am fi iubit zăpada, ne temeam că totul
cordonul ombilical al înserării târâie câmpia cu tufe şi oi spre apus
Şi a fost prima clipă Când lumina am zărit-o Şi am ţâşnit în lume
Femeia… dar câte femei îmi trec pe dinainte…
Oamenii sunt niște sinteze de anotipuri. Iar anotipurile sunt patru la număr, invariabile, supuse unui ciclu inelar.
– Deşi ai sâni de silicon şi rochii scurte cât să ţi se vadă posteriorul ferm, nu mai ai lascivitatea aia statică, dacă mă
‚‚O, vis ferice de iubire, Mireasă blândă din poveşti, Nu mai zâmbi
A apărut de undeva din neant fără să-mi dau seama şi cu toate că nu avea prea mult timp la dispoziţie s-a oprit pentru câteva secunde să mă privească… S-a uitat întrebător la mine şi
Timpul mă ia în galop spre tine şi picioarele calului nepotcovite scot din pietre scântei de dor. *** Îţi văd de departe ochiul, rotund ca un cerc, înconjurându-mi spinarea pe care au făcut cuib rândunele, şi mă dor umerii…prea multe… Read more ›
Oricat as vrea,nu pot da timpul inapoi. Sa zbor peste nori si ploi. Dar imi pot aminti ca pe-o poveste, Ce era atunci,ce acum nu mai este… Visez sa fiu copil din nou. Sa uit de tot c-o jucarie. Sa… Read more ›
Exista inca eroi? Da exista,in mod sigur si categoric.si asta deoarece noi putem fi acei eroi.nu trebuie decat sa fim oameni,sa putem sa-i respectam pe cei de langa noi,sa avem acel minim bun simt da e nu jena pe ceilalti… Read more ›
Am diluat nostalgia si am pus-o in oglinzi . Fiecare rama , o fotografie a trecutului . Sa ne amintim ca am fost oameni . Sa ne amintim cum agatam zmeie . Sa ne amintim ca ne permiteam sa facem… Read more ›
Imi place sa cred ca traiesc intr-o lume diferita de lumea de zi cu zi. In lumea mea inca mai exista frumusete, inca mai exista bucurie, inca mai exista sinceritate. In lumea mea oamenii inca se mai bucura de un… Read more ›
Viteza fara margini Gandul meu alearga, Si totusi lumea toata N-o poate traversa. Viteza fara urme Iubirea mea alearga, Si totusi galaxia N-o poate traversa, Viteza fara soapte Fapta mea alearga, Si totusi universul Nu-l poate traversa, Viteza fara de… Read more ›
Tu esti inger datator de viata si de moarte, si mie viata tu mi-ai dat atunci cand eram pe moarte, mi-ai dat si aripi ca sa zbor, sa pot sa vin la tine: M-am straduit din rasputeri sa urc, s-ajung… Read more ›
Nu, nu este acel motto al unui jaf clasic. Nu este nici macar exercitiul de a alege una din cele doua variante. Poate ca nici unul din cei doi termeni nu are o consistenta suficient de reala pentru a releva… Read more ›