Dorință pentru țară
Doresc ca inima mea să fie un trandafir purpuriu, Care să-ți împodobească chipul frumos, Să-ntruchipeze el sentimentul iubirii, atât de viu Și să fie un semn de omagiu pios.
Doresc ca inima mea să fie un trandafir purpuriu, Care să-ți împodobească chipul frumos, Să-ntruchipeze el sentimentul iubirii, atât de viu Și să fie un semn de omagiu pios.
Ești o rază de soare în grădina amintirii, O boare ce adie pe cerul sufletului meu, Ești mângâierea și alinul firii, Steaua mea norocoasă tu ești, copilul meu!
E plin de oameni câmpul Tu Doino, -n rând cu ei. Moșnegi și oameni tineri Și tinere femei Aduna fânu-n stoguri Și snop din spice fac- George Coșbuc
De ce când eu am mult, eu vreau mai mult? De ce nu mă mulţumește nimic și vreau să urc să urc? De ce nu-mi zic privind în urmă: ”e destul”!
În zori, pe cer, o stea a răsărit ca-n povești, Era Luceafătul din neuitatul Ipotești. Cu plete-n vânt, prin codrii seculari, el alerga,
‘’Pictura este o taină pe care n-o descifrează teoreticienii sau ideologii” CORNELIU BABA
E alb totul în jur, alb e și orașul meu, În prima lună, a noului an, ninge mereu, Iarna ne-a adus mantia-i albă în dar,
Șubredele corăbii ale nebunei soarte, Mă poartă pe drumuri deșarte, Chemându-mă cu șoapte, Departe, prea departe!
Au fost daci, Și-au fost romani, Cu sânge de dac și de roman, Sânge de Decebal și de Traian.
Sunt aproape douăzeci și patru de ani de atunci, era o zi frumoasă deși eram în luna decembrie. Constanța, frumosul oraș de la malul mării, unde m-am născut și trăiesc și în prezent, era însorit.
Lumea-i visul sufletului nostru. – Mihai Eminescu Mă aflu în Portul Tomis în orașul meu natal, Constanța, situat la malul Mării Negre. Este o zi frumoasă de vară. Privirea mea, visătoare, străbate întinderea nemărginită și albastră a mării