O stâncă desprinsă din vârful muntelui
până când am țipat cum nu mai țipaseră nici măcar părinții mei întunericul îmi dădea palme peste ceafă și se ascundea repede printre obiectele din vitrine sperând că voi înjura din toată inima mea de purice
până când am țipat cum nu mai țipaseră nici măcar părinții mei întunericul îmi dădea palme peste ceafă și se ascundea repede printre obiectele din vitrine sperând că voi înjura din toată inima mea de purice