Nemurirea mea e în ochii tăi
Era o iarnă geroasă. În șemineele din fiecare conac, limbile de foc jucau vesele, în timp ce stăpânii închinau un pahar de vin cu vecinii în fața focului
Era o iarnă geroasă. În șemineele din fiecare conac, limbile de foc jucau vesele, în timp ce stăpânii închinau un pahar de vin cu vecinii în fața focului
Nu lăsa ca viața ta să fie un miez de timp stricat, Uită gustul dulce-întunecat, Închide cutia cu albastre lacrimi și roșii zâmbete,
Lumina ruginită pătrunde În camera strivită de tăcere… Pe masă, flori din carton rotunde
Pentr-un moment mi-ai dat speranța în mine însămi, in iubire, În febra dulce și fierbinte
Îți amintești de ochii ei…? cum dezmierda cu ai săi pași cărarea și aluneca-n priviri spre cerul ce era numai al său
– De ce nu-ţi mai strălucesc ochii?… Îl priveam poate pentru a miliarda oara. Îi invăţasem chipul pe de rost. Buricele degetelor mele cunoşteau fiecare contur al feţei sale. Acea faţă perfecta, de zeu grec. Apollo al meu… ori
– De ce nu-ţi mai strălucesc ochii?… Îl priveam poate pentru a miliarda oara. Îi invaţasem chipul pe de rost. Buricele degetelor mele cunoşteau fiecare
Suntem nebuni, insetati de iubire si ura ratacim prin paduri,
Liberatea mea, se afla in a ta privire In ganduri pierdute, sarutandu-te in nestire Un nor prea gros ce iubind ai risipit…
uneori e pur si simplu ea si chiar ma gandesc si as vrea sa nu mai fie mereu asa ca stiu ca as putea sa mai zic ceva dar totusi e a mea si nu esti tu si nu sunt… Read more ›