Avea pielea cusută cu apă. De membrele ei atârnau ferigi și arțari. Îți plăcea cum pășește pe pleoapele tale închise, cum vine să sufle ca vântul răcoare. Purta rochii de piatră tocită de râuri. Era încălțată cu caldul nămol. Te… Read more ›

te aşezi în spatele clipelor pluviale ca şi când cerul ar plânge prin tine şi mă cuprinzi în braţele

Mergând pe o potecă ce duce spre nicăieri, Zăresc o veche cafenea cu un miros de ieri. Un domn şi o doamnă stau la o cafea, Spânzuraţi de-o grindă ce să cadă vrea. Îmi continui drumul spre nefiinţă, În gândul… Read more ›

Prometeu, aducând focul Pământenilor n-a ştiu că arderea-i va ucide pe dinăuntru…  setea de pământ aprins – înlocuind icoana Domnului. Cuprinzând plămânul necuvântătoarelor febra, transmisibilă să ucidă visuri începu, inima jelindă de-a pururi neaflând antidotul nemuririi.   S-au retras sfinţii… Read more ›

Alunecoasă, cu suişuri şi coborâşuri, marţea dinainte de marţi, ţiteră plângăcioasă, nebună de patima statului în fruntea săptămânii, jeleşte continuu de dorul preamăriii… „-…vai, lumea e mică şi marţea e mare cât  ziulica din săptâmănă…  mocirla din sufletul omului întunecă… Read more ›

Dimineaţă. Roua – uscată nu mai spală înăspritele tălpi şi picioarele, colbuite, crăpate şi pline se sânge aproape că plâng neputinţa-ne când, mâinile culeg seminţele şi poamele pământului roşu de atâta încins… Soarele, parcă nici n-a apus, aşa devreme ne… Read more ›

Zâna dimineţilor aceste cu surâs sprinţar, şăgalnic, îşi întinse mâna, încet lăsând să curgă apa vie din izvorul nemuririi… Ridicându-şi  fruntea către ceruri dulcea zână cu părul bălai îşi oglindi privirea în seninul blând al cerului, degetele-i cuprinzând măreaţă rază… Read more ›

 Alchimie. Florile, din pământ răsărite – udate de roua cerului, continuu îşi hrănesc mlădiţele cu mreaniţa – putrefacţie de frunze, de gaze, de uscăciune de om, de pom şi patruped…   Alchimia florilor o cunoaşte albina ori viespea sau bondarul,… Read more ›

Perechi de ochi – culori curcubitacee Înfloresc în grădini înmiresmate De iubire – Flori născute pe altarul jertfei de sine, Flori născute prin jurăminte divine, Flori născute, la rându-le să înflorească… În legea nescrisă a iubirii interzise Flori de cuvânt… Read more ›

Mi-ai prins în păr cristale din clepsidră… Mă hrăneai cu slove de iubire, Siluetă fugară… Ca o aripă a unui înger plămădit, Ai transformat iubirea în cuvinte, Şi în inimă ai clădit , Parfumul de cuvinte. De Gheorghica Roxana Liliana

Ochii ei, ca ruginiul frunzelor de toamnă, De-un cenuşiu abstract, Doar ochi mici şi trişti…

1896- primul sărut „de’adevăratelea” la tv. ţi-ar fi plăcut de fapt, am fi râs amândoi de cât m-aş fi fâstâcit explicându-l facem mate’ din nou cum ştim cel mai bine sorbindu-ne pălmile perpendiculare. Hai să ne dividem la doi să… Read more ›