Astru
În lumea-mi super arlechinizată Sunt astru din materie scuipată. Iubesc fără memorie să dorm. Gândesc puţin, dar mă gândesc enorm.
În lumea-mi super arlechinizată Sunt astru din materie scuipată. Iubesc fără memorie să dorm. Gândesc puţin, dar mă gândesc enorm.
Motto: “ … în faptă lumea-i visul sufletului nostru … “ (M.E.) Sufletele noastre, Precum două vase comunicante Sorb în neştire
Un mister de epocă multiculturală,
Uneori mă întreb cum de mai am atât curaj să trăiesc, într-o lume în care nu mă
Vreau sa te intalnesc Sa te cuprind si sa ma inec In libertatea vointelor tale.
Sunt ca şi-un val ce nemilos se sparge în el însuşi şi nimeni nu-l întreabă dacă cuprinşi în dureroasă-mbrăţişare peştii cu solzi de aur s-ar fi strivit… M-am exilat în Nefiinţă şi pământul nu mămai cunoaşte…
Iubire – ce cuvânt măreţ! Mă porţi în rotocoale de fum, Mă trezeşti la viaţă şi mă adormi, iar şi iar,
“Începutul” înseamnă mult, mulți au îndrăznit să îi ofere jumătate din prețul reușitei. Au minimalizat stradanile, suferințele, dezamăgirile, reabilitările, repulsia, oboseala, freeria și au spus, dacă aceastea nu ar fi avut un
In tihna toamnei parca ne razbuna Ploi de cenusa,cand coboara-n geam Vazduhul fierbe-n foi de matraguna
Pe valea Botnei nisipoase, Acolo, unde curge-n șes,
Dimineaţă. Roua – uscată nu mai spală înăspritele tălpi şi picioarele, colbuite, crăpate şi pline se sânge aproape că plâng neputinţa-ne când, mâinile culeg seminţele şi poamele pământului roşu de atâta încins… Soarele, parcă nici n-a apus, aşa devreme ne… Read more ›
As vrea sa nu te fi vazut Atunci intaia oara As vrea ca dragostea ce ti port Acum sa fie ura As vrea sa mi cer iertare Celor ce simt ca I am jignit Caci stiu ca ei m au… Read more ›
Sfarsitul saptamanii. O zi mohorata. Ploaia marunta si frigul patrunzator vestesc inceputul toamnei. Sunt la servici si in jurul pranzului nevoia de hrana se face simtita. Pornesc, impreuna cu o prietena spre cel mai apropiat restaurant. Pe drum conversez cu… Read more ›