Era marţi şi luna iunie în calendar, cînd mă plimbam alene pe strazile imense ale Parisului, admirînd chiar şi cele mai mici detalii, dar mai cu seama clădirile ce parcă ma priveau mîndre de la înălţime zicîndu-mi:

S-a născut in urmă cu vreo cincizeci de ani, Mariana. Părinţii erau oameni simpli, modeşti. Amândoi, ,,ceapişti’’, aşa cum li se spunea pe atunci.

Fericirea este o pânză cusută cu fire de magie. În tot restul anului acele sunt ruginite şi lucrează cu greu,însă o dată cu venirea lunii Decembrie,ca prin minune rugina se dizolvă

Domnica  se  aşeză  pe  bancă.  Era  locul  ei  preferat  din  parc:  a  treia  bancă  de  la  bazin,  pe  partea  stângă.  De  aici  putea  vedea  în  linişte  luciul  apei,  copiii  gălăgioşi  care  se  jucau